miercuri, 27 octombrie 2010

Corpul

Corpul femeii
mirosea a grevă,
înconjura un gol de parcă
spăla locul pentru o minune
cum se întâmplă deseori
înainte de oricare
înnebunire organizată.


Corpul femeii
mirosea a păruială
de lepre care s-apuce
o singură carne şi
între ele încăpea fix
un cântec îngropat în mimă.


Corpul femeii
mirosea a toate corpurile
femeilor când ea şi-a
ieşit din fire şi atunci
s-au desfiinţat graniţele


astfel încât singurele
permise au fost cele
dintre oameni şi cartofi,
să se ştie ce e
de poftit şi ce e de mâncat.

Darie Ducan

Un comentariu:

Anonim spunea...

superb poem