vineri, 2 iulie 2010

Râsul jderului de apă dulce

Mă tot gândesc eu ce e cu adevărat mizerabil în această ţară. E, de exemplu, faptul că preşedintele statului se găseşte să spună diverse glume proaste în situaţii critice dar nu atât asta în sine, ci faptul că garda, curtea, suita, cine se întâmplă să fie, râde, nu tace, îl gâdilă la orgoliu cu pana de Icar a falimentului global, nu se încruntă, nu îi arată că nu se cade. Complicitatea prostiei e mai gravă decât oficialitatea ei. Când contextul te acceptă îşi merită soarta la nivel de reprezentativitate. O haită de jderi lăţoşi râde în faţa unei căciuli de jder care se dă calviţie. Acest jder făcea cândva băi de mulţime. I-a mai rămas doar apa dulce a genunchilor săi ca şi lui Boc aceea de udat posmagul direct de la potop ca în vremurile bune cu sare. Mâncarea cinicilor se reinventează mereu pe spatele prostimii cu brevetul sul folosit ca spinare.

D.D.

Niciun comentariu: