joi, 1 iulie 2010

Nietzsche tipărit pe case

În oraşul ăsta femeile sunt
ultimele sclave ale unui Dumnezeu
atât de mic că şi-a plătit timbrele fiscale
şi Nietzsche e tipărit pe case.

Locuitorii ies, îi dau un brânci cu ploaia
şi îl bagă în casă pe Dumnezeu;
Ultimele femei neridicole se dau cu
ruj cu formol, cu ruj cu formol
ca să le vină Dumnezeu precum amantul.

Nietzsche e tipărit pe case
ca o zugrăveală între sonerie
şi umbra degetului ce nu va suna,

acolo fibra optică a amprentelor
cu tuş se îneacă şi are impresia
că marea toată e pentru ea
şi că a atinge o femeie udă
e ca şi cum ai umbla pe apă,

pe somnul peştilor ridicat până unde,
şi pe lipsa caselor, Nietzsche există.

Darie Ducan

Un comentariu:

Paul P. spunea...

Darie, imi cer scuze pentru absenta, insa te-am pus la curent cu situatia. AM intrat pe blogul tau si a descoperit acest poem tulburator. Sper sa ne auzim cat mai curand...