joi, 24 iunie 2010

Colocviul Tinerilor Scriitori pe mine unul mă amuză

Acum câţiva ani se numea Colocviul Naţional al Tinerilor Scriitori, avea o decenţă respectabilă şi năştea un schimb de idei apreciabil. De vreo doi ani nu mai e Naţional, ci e doar al Tinerilor Scriitori.

Anul trecut era cum era, erau totuşi autori, dar anul acesta mă amuză când văd unii tineri de cv-ul literar al cărora se trage cu forcepsul să facă două rânduri şi care sunt împinşi în faţă ca să îi suplinească pe alţii neinvitaţi. Nu am fost invitat deşi ar fi fost normal să fiu şi numai în virtutea faptului că sunt membru al Uniunii Scriitorilor din România, iar Uniunea e organizatorul esenţial şi cel căruia-i atârnă firma deasupra ca un duh protector.

Anul trecut, graţie unui cristian sau a altui cristian, personaj literar subpământean căruia aş vrea să-i văd opera! dar şi graţie altora, nu am fost invitat. Nici nu m-a prea interesat cine e autorul sau cine sunt autorii. Dacă era vorba despre o carte a lor mă interesa. Dacă voiam să fiu cu orice preţ m-aş fi făcut sforar şi aş fi fost prezent incognito, dar nu. Ca şi atunci, şi acum mă amuză un fapt: acela că unii cred că aceste colocvii fac literatura, că aceste colocvii le scriu cărţile.

Unii tineri, chiar foarte tineri, promoţii scremute, sunt aduşi drept cobai şi li se spune: -Tu eşti scriitor! Nu, nu sunt. Ba da, eşti, te facem noi să fii! De ce se întâmplă acestea? Pentru că Uniunea Scriitorilor a scăpat din ochi organizarea, le-a dat-o tinerilor şi unii dintre ei tratează colocviul ca pe moşia lor privată. Ce mai contează că mulţi dintre tinerii participanţi nu sunt în Uniunea Scriitorilor şi cei care sunt nu sunt invitaţi? Evident, nu ar trebui să fie un criteriu de participare calitatea de membru, dar ca membru ar trebui să fii invitat din oficiu. Cum orice oficiu la noi se lungeşte în oficios mă amuză cei care se cred autori şi n-au operă şi mi-e milă de cei care au prima ieşire literară într-un mediu murdar şi corupt de subiectivităţi, inconştientă.

Dacă mi-aş fi dorit să vin pentru vreun lucru ar fi fost să fiu alături de prietenii mei poeţi care participă, însă nu mă strofoc atât de tare să fiu alături de ei pentru că au învăţat să tacă şi să îşi înghită gogoaşa primită( dacă nu cumva ei le-au făcut un favor venind!). Şi, se ştie, nu poţi vorbi cu gura plină. Mă amuz de faptul că nu sunt invitat şi mă chiar bucur, înseamnă că deranjam apele.

De vreo doi ani de când acest colocviu m-a pierdut pe drum aş dori să se considere că din titulatura lui am plecat cu cuvântul "Naţional" sau l-am salvat de la generalizarea prin el a unor uri, impotenţe organizatorice şi poate politice care vor să nu fie toate spectrele de opinie invitate ci numai găşti. Pe bani publici, sub o titulatură publică, cică obiectivă.

Deci: de când nu mai merg eu colocviul nu mai e naţional? Nu de aceea, dar poate fiindcă. Mă amuz şi scriu.

Darie Ducan

11 comentarii:

Anonim spunea...

Parerea ta e una foarte obiectiva si corecta. Ma bucura asta.

Anonim spunea...

http://miculftiriadi.wordpress.com
un comentariu simplu pentru un autor cu o opera fara valoare, domnule ducan.
un cristian

ana spunea...

darie, esti constient ca un cristan si-a luat porecla asta pentru ca e nimeni, e, cum numele lui o spune, un cristian.

Anonim spunea...

comentariu dd “scriitor”
Înscris în: 1 — miculftiriadi @ 10:43 am

genul de autor publicat, probabil, pe bani personali sau prin parcuri editoriale fara canalizare emite urmatorul comentariu. Darie Ducan, un poet submediocru (mostră, dar cate dintre textele lui n-ar fi mostre?, ce bine ca nu se găsesc, totusi, decat la autor!), marca inregistrata pentru penibilul la care meseria de scriitor se preteaza in Romania, da lectii si face glume. Sa radem cu Darie Ducan, asadar, student la Litere si baiat simpatic altminteri, dar autor a peste (nu stiu, 50?) de carti nebagate in seama de nimeni (presa literara serioasa, critica literara profesionista, premii literare de prestigiu, lecturi publice importante, festivaluri literare de impact… gresesc cu ceva, exagerez cu ceva sau sunt prea explicit, distinse Darie Ducan?) Geniu delicat, probabil fara prietena (sau cu, pe cine ar interesa asta?), omis si marginalizat pe nedrept. Membru USR (de parca asta ar insemna ceva pentru o selectie naturala), respectivul crede, ca (din pacate) si unii mult mai buni decat el, dar la fel de egocentrici, ca numarul cartilor conteaza la ceva. Acest camionagiu de texte crede ca daca descarca o tona de brosurici copertate incepe sa si devina, conform legitimatiei, scriitor. Faptul ca de la luna la luna produce capodopere necunoscute si neprizate si le da ISBN incepe sa si conteze in istoria literaturii. Nu ma mira zgomotul de fond pe care masinariile de tiparit il produc. Dupa 10 camioane de carti te trezesti cu ei ca-si cer drepturile. Care drepturi? Cum care? Cu doua camioane de carti la poarta literaturii, asteapta sa intre cumva, sa nu se creeze aglomeratie. Din pacate pentru ei, se iluzioneaza singuri, pentru nu exista decat porti imaginare. In numele celor 1000 de pagini tiparite vor pretinde orice, e stilul clasic al grafomaniei fara varsta.

Vad ca DD-urile din literatura contemporana sunt din ce in ce mai galagioase si mai fara de numar (la carti, antologii si ce-or mai crede ei ca scot). Maine poimaine acesti trepadusi vor avea si pretentia sa intre prin manuale. Si, la cum merg lucrurile-n tara asta, ne trezim cu ei si poeti nationali.

cititi-i opera si gustati-i mizeriile.
Pai, coane Ducane, asta a si fost ideea. Zece scriitori oficiali, ca tine, cu un sac de carti, gaseam si la Pascani sau la Rosiorii de Vede. Invitatii au fost selectati si nu propusi de filiale pentru a va lasa sa scrieti. Sa nu va scuzati apoi sutelor de cititori si miilor de cumparatori ca subpamanteanul v-a obstructionat desavarsirea operei. Ma bucur ca nu mai e nici national si nu va mai fi nici al tinerilor, ca sa scapam naibii de problemele astea stringente: sa chemam scriitori oficiali si sa terminam cu prostia limitei de varsta. E greu, foarte greu, nu poti pricepe de ce (e greu si pentru cei de la care am pretentii), dar, incet-incet, poate ca si institutia asta atat de blamata va putea fi privita cu alti ochi decat cu cei care cauta numai “scriitori” oficiali ca tine.

un cristian te saluta, maestre, si-ti va dedica Mortii Ma-tii (asa e titlul, nu intra in fibrilatii), un roman pentru cei care nu au rabdare. Vrei dedicatie personalizata sau la comun?

Am zis ca nu ma mai complic cu prostii, dar nici sa-i las sa se dea rotunzi cand ei sunt capete patrate

un cristian

Darie Ducan spunea...

Ana,

Ştiu că îmi răspunde un om care atacă la persoană(şi care nu m-a citit!) conştient de faptul că am spus un adevăr tragic pentru frustratul de el, acela că nu are operă. Măcar din aceste câteva rânduri în care mă înjură ar fi trebuit să-i reiasă talentul. Dar nu, pentru că nu îl are. Deloc. În loc de atacuri la persoană îi propun să scrie şi el o carte ca să am cu cine discuta. Măcar atât.

Nu mă leg de persoana lui pentru că va crede pastramagiul că există. Si nu exista. Nici de loc, nici de mod, nici de timp. Există poate numai în visele copiilor în formol din subsolurile facultăţilor de medicină. Dar nici de asta nu sunt sigur.

un cristian spunea...

nu mai reproduceti integral pe blogul asta de scriitor de doi lei texte de pe alte bloguri (pun pariu ca ana si anonim sunt pseudonimele aceluiasi inutil scriitor care se ataca). Si, domnule Ducan, nu ma intereseaza opera ta (INEXISTENTA, vezi si de ce, am explicat ca nu existi nicaieri ca autor, trebuie sa repet?, ma intereseaza ca paraziti literari de genul tau au impresia ca sunt scriitori. Afla ca nu esti, domnule, scriitor, pentru ca nu esti. Poti scoate 200 de carti, sunt la fel de proaste. Si vezi ca porecla se numeste peseudonim, in caz ca scriitorul din tine si cititorii lui fictivi nu stiu. sanatate si spor in desavarsirea mediocritatii pe acre o numesti literatura personala.te las, ca faci trafic prea mare si te sperii. Apropo, nu poti veni sa-mi explici personal unde pot gasi capodoperele tiparite? ca am intrebat prin librarii, m+am uitat prin reviste, nu+s nicaieri. Sau le ai in unic exemplar?

Anonim spunea...

mai nimeni in drum, nu te intereseaza dar ii urmaresti blogul. ha!

Ion Ciobanu spunea...

Eu cred că aşa a fost mereu, peste tot şi în toate domeniile.
Mici măgării din astea s-au tot făcut, dar timpul le cerne pe toate.
Am citit puţine poezii semnate Darie Ducan şi nici pretenţii de cunoscător de literatură nu am, dar am auzit păreri bune de la cunoscători, deci ce s-a postat mai sus sub numele "un cristian" sunt răutăţi de 3 lovele.
Nu sunt o clonă, pentru eventualii cristiani.
P.S. "un cristian", vezi că aveai setate diacriticele româneşti, de aia ţi-a ieşit semul "+" în loc de cratimă, cam jenant pentru un scriitor, dar nimeni nu-i perfect. Poţi folosi cu încredere diacriticele, dacă tot le ai setate.

andreea m. spunea...

Darie,

începi să mă enervezi când vorbeşti cu toţi papagalii. Nu ai cum să îi dezveţi de ce ei nici nu ştiu. Îţi dă milogl ăsta ţie lecţii?Umblă cu atacuri legate de prietenă? Uh. Îl ştiu din lumea literară, ăsta e o bilă de grăsime de mai bine-l sari decât îl înconjori, netalentat, urât ca moartea, underground. Dacă îi mai răspunzi mă supăr pe tine.

Anonim spunea...

Lui: un cristian.
Eu aici in varf de munte unde-mi pasc si administrez turma de oi, uitandu-ma din cand in cand pe laptop, mai urmaresc si cate un blog. Cu aceasta ocazie constat ca oile si magarii mei stiu mai multa literatura de cat tine Cristiene anonim.Din acest motiv ai sa intalnesti aceste animale in multe opere literare dar, numele tau nici odata. Stii de ce ? Pur si simplu pentru ca ramai cine ai fost si cine de fapt esti: UN ANONIM RAUTACIOS si fara pic de bun simt.
Daca iti intelegi menirea si nu te-ai suparat pe mine te astept in zona Muieciu, sa faci o cura de
dezintoxicare.
Ciusti ! magarus. Brr mioara, bar...!

antonia rusu spunea...

darie nu te mailua dupa toti trepadusii impotenti literar.Eu iti stiu forta literara. Si tu.