duminică, 13 iunie 2010

Eu şi politica, un fel de testament

În ţara în care trăim nu se ajunge la putere, în ţara în care trăim se cade la putere. Şi de atâta cumsecădenie, iată, ne-am rebranşat pentru cel puţin un an la fiertura de lucernă sau trifoi din care rupem a patra foaie ca măcar să nu fim sadici. Din cauza unor măsuri pe care le-ar lua numai făcătorii de cosciuge, nicidecum oamenii capabili ai acestei ţări, vom şoma, vom sărăci şi vom reduce totul cu 15 sau 25 la sută. În ultimul timp mi-a venit acru de politică şi de jegul slinos pe care trebuie să îl suport. A deschide televizorul şi ziarele, mai toate semianalfabete, la o oră de dezbateri politice e ca şi cum mi-aş băga degetu-n gât după o masă copioasă, mai ales când văd agitatorii puterii trimişi să înăbuşe panica aşa cum mai demult, la revuluţiile domnului Caragiale, puneau jăndarii pe ei.

Oricum am tăcut şi de silă dar mai mult convins că asta nu e o ţară unde să conteze părerile poeţilor şi oamenilor de artă. Dacă nici măcar vocea unui mare poet cum este A. Păunescu, consfinţit de atâţia şi atâţia ani şi în politică nu mai face două parale şi nu mai poate schimba nimic sunt conştient că a mea nu face nici măcar un sfert de para. Şi nu e timp să creştem, e numai timp de murit. Nu vorbim de competenţă, de implicare, de soluţii, vorbim pur şi simplu de faptul că politica dintr-un lob de ureche în care cu influenţă dacă strigai rezolvai jumătate din cât ţi-ai propus, şi era totuşi ceva, a ajuns un veceu care trage apa peste orice voinţă de bine. Competenţa pe aici nu numai că e o himeră, dar până şi ca himeră e arhaism.

La ultimele alegeri prezidenţiale, deşi mă consider un om de stânga, l-am votat pe Crin Antonescu pentru că am văzut în el pe cel mai deştept dintre jenanţii candidaţi la preşedinţie. Nu regret, e singurul care, deşi nu a ieşit, şi-a păstrat onoarea. Sau cel puţin aşa pare. Am tăcut despre politică pentru că nu mai avea niciun sens să îi împroşc stilistic pe nişte oameni care nu ştiu citi nici măcar o etichetă de bere, ci numai "una mie", nu mie, nici măcar nouă, ci euro, în atâtea şi atâtea exemplare.

Ce să mai spun eu? Că Băsescu şi circumcizia lui, numitul Boc, sunt nişte criminali sociali, demagogi până în măduvă? Nici măcar truismele nu îmi mai plac. Nici măcar protestatarii care suntem noi(?), poporul, oligofreni şi semihandicapaţi că râdem la greve şi dansăm inept. Nu pot fi cu poporul. E prea sărăcit şi descumpănit ca să nu fie şi cretin. Nu pot fi cu conducătorii în niciun caz. Rămân cu mine şi mă ocup exclusiv de literatură. E singurul meu motiv spre menţinerea în viaţă.

Acum câţiva ani am avut câteva oferte făţişe de a intra în politică. Nici nu le-am acceptat, nici nu le-am refuzat radical. Am zis că la 30 de ani voi dori să intru în politică nu ca purtător de perne cu foarfeci pe la inaugurări de autostrăzi cât stinghia patului lui Procust, ci ca un intelectual adevărat, cu un nume a cărui voce va conta. Naivităţi de puşti! Acum nu mai am asemenea gânduri absolut deloc pentru că nu cred că pot face ceva într-o politică anormală ca a noastră. Nu e o laşitate, încerc să ratez o ratare de scriitor în politică. Prefer să scriu cărţi de tot felul pentru că aici sunt eu. Bineînţeles că nu îmi va fi indiferent ce se întâmplă, îmi voi spune mereu părerea. Nu fac ca personajul din Titanic vals care recunoaşte că nu va face nimic şi în virtutea sincerităţii sale e votat de "poporul muscelean" pentru deputăţie. Nu candidez. Nu ţin nici cu poporul, nici cu conducătorii(sunt un cerc), ţin cu mine şi îmi sunt partipriul pentru a rezista.

Cu oameni ca Boc, Geoană, Udrea, Videanu, Blaga, Berceanu şi alte arătări jalnice României nu numai că i-a murit speranţa ci deja umblă paleontologii să-i cureţe oasele preistoriei de azi, de azi pe mâine, în ritmul pensulei. Suntem aproape în era găinilor modificate biologic să aibă două spinări, să poată trăi o familie de cum nu doarme bine preşedintele Băsescu noaptea şi cu prea servilism i-a dat viză crizei prin vasalitatea totală faţă de cine oare?

Ştiu că am deranjat politic de câteva ori pe câte cineva şi mă bucur de aceasta dar ce se întâmplă acum în politică e prea un gen literar ca tocmai de literatură să mă ocup mai puţin. Mai în glumă mai în serios mi s-a acrit de tot de ei, de cât stă premierul capră preşedintelui! Cred că şi dacă s-ar scuza că e la menstruaţie am accepta să-l credem, numai să nu mai stea. Dar cum, când asta le e natura?

Voi deveni groaznicul subiectiv al condeiului în ceea ce priveşte politica. Ştiu că pentru cei mulţi nu se va face nimic niciodată. Şi încep să mă întreb dacă merită. Tot ce încerc să fac voi face pentru mine. N-au decât să-i pună semafor traficului de influenţă. Sunt daltonistul perfect. De acum îmi pasă numai pe jumătate. Cealaltă jumătate mi-e pe alt continent.

Darie Ducan

12 comentarii:

Vinci spunea...

In paranteza vreau sa-ti spun ca rosul ala deasupra griului ma duce cu gandul temperamentul tau de pictor. Te-ai gandit vreodata la asta? Poate Rembrandt?

Empatizez cu ce ai spus despre parerea lui Paunescu. Cand vocea lui a incetat sa mai insemne ceva in Romania, Romania a inceput sa vietuiasca mai putin. Suntem niste morti-vii cu un presedinte care cauta carnagiu, dar nu intelege ca poporul asta nu este facut din oameni violenti si nesabuiti, ci oameni normali, iubitori de munca, la casa lor, oameni care vor doar sa traiasca, nu sa moara (cum asa de bine ai punctat).

Darie, vreau sa-ti mai spun inca o data ca imi place mult cum scrii si arati ca un romantic postmodern (daca imi permiti cacofonia semantica). imi place cum ti-ai lasat coama rasfirata pe toata ceafa, fara sa discriminezi. Ma bucur mult ca mai exista oameni ca tine, care sa aduca putina constienta atat oamenilor de elita, cat si celor ai carei minti nu sunt atat de luminate.
ai grija sa ramai asa cum esti :)

Darie Ducan spunea...

Vinci,

Ne cunoastem?

Anonim spunea...

tare de tot

Vinci spunea...

@Darie
Nu stiu ce-nseamna sa te cunosti...
Ce mai inseamna?

Darie Ducan spunea...

excelent raspuns!

Vicontele spunea...

Darie, indraznesc: de ce un testament? de ce nu o foaie de zestre? ce este un testament? e poetic sau estetic? se amesteca poeticul cu politicul, sau poezia iese pangarita? estetica exista in politica sau doar politica in estetica?
In rest, numai stima, scrii grozav!

Darie Ducan spunea...

...testament pentru ca e un fel de incheiere a relatiilor mele cu politica, sigur cu dorinta de a candida candva pt vreun post.

Vicontele spunea...

Multumesc pentru raspuns, a fost lamuritor. Si nu prea. Pai daca e un testament, e deftinitiv, nu? Insa tu spui si ca vrei sa candidezi candva pentru un post si asta ma intriga. Adica e mai mult o pauza in relatia ta cu politica, dar la varsta intelepciunii vei relua aceasta relatie? Daca imi permiti, vei fi un nou Mircea Dinescu? Si el, ajuns acum la o etate, a abandonat simtamintele poetice si cocheteaza cu aceasta mondena care este politica.
Si daca vrei sa candidezi, sub ce stindard va fi? Este Darie Ducan un stangist care va merge sub roza PSD sau este el un politician virtual eminamente independent?
O zi superba iti doresc.

razvan spunea...

felicitari, Darie. Am incredere ca o sa stii sa expoatezi acest interes al tau pentru politica. Instrumentele pe care tu le ai la indemana cred ca te vor ajuta sa produci un gen de material de care politicul are nevoie ca de paine: valoarea simbolica.

iar din acest punct de vedere, ultimii 20 de ani sufera la modul serios nu numai in Romania.

Darie Ducan spunea...

1. nu vreau sa candidez, am spus-o clar.

2. Cine e Romulus Guga? Cititi poezie, proza si teatru si altceva decat e strict la moda ca sa fiti intelectuali, nu modisti. Si veti sti.

3. Razvan, "daca tac nu inseamna nimic"

Alexandrina Chelu spunea...

Umberto Eco spunea: "Cine nu e de stanga, nu e intelectual". Cei care-s acum la guvernare n-au nici macar un gand pentru popor, pentru "cei multi". Asta e, nu fii dezamagit. Noi artistii, creatorii, suntem zdrobiti, dar sufletul nu ni-l ia nimeni.

Darie Ducan spunea...

Dina,

Exista mari intelectuali si de dreapta. Am alta parere decat Eco aici.