marți, 18 mai 2010

Prima dată când poţi cumpăra nimicul

Am intrat într-o librărie de mol, culoare lungi, goale, fără oameni. Vânzătoarea mi-a zâmbit a nimeni, atât de subţirică şi de frumoasă, mimând nu mai intră nimeni pe aici încât îmi venea s-o fut de milă. Mila nu pentru ea, ci pentru librăriile goale. Milăriile goale. De acum fetele după sex primesc ISBN. I-am întins noua carte de poeme vechi inedite, Nimic, de M. Cărtărescu zicându-i daţi-mi nimicul ăsta!. Am ieşit şi simţeam cum e citită de aerul rămas.

D.D.

Niciun comentariu: