luni, 31 mai 2010

Poem sau nici măcar

Nu sunt în nicio schemă şi asta începe să mă sperie,
Nu sunt în niciun tabel şi asta mă face perioadă la orice,
la unghiuri am grâu carbonizat.

Nu sunt pe nicio listă de plată, în nicio schemă,
diezii de la telefon mi se pun garduri sub cocoşi
să pot avea şi eu o dimineaţă.

Sunt săturat cu ciosvârte. Din toţi banii învârtiţi
îmi rămâne ecoul să-l clasific cu pâlnia, pe regiuni,
ca Brăiloiu. Ca atât de rari alţii.

Nicăieri nu sunt punctual, sunt un aer,
nu contez pentru nimeni, mă pun în continuarea
trecerii de pietoni ca umblând toţi pe mine să simt.

Nu sunt în nicio schemă, nu am de luat bani de nicăieri,
colecţia mea numismatică îmi arată că ei, ca iubitele,
ajung prea târziu la mine. Mereu şi mereu.

Singura listă, singurul tabel în care sunt e pătratul
mormântului, într-un carou de sacou în carouri cer
să mă-ngroape în cel mai plictisit englez jucător de golf.

Darie Ducan

3 comentarii:

Anonim spunea...

grozav poem sa stii

Anonim spunea...

e foarte frumos scris acest poem.

laura th.

Anonim spunea...

poemul asta are ceva din sfarseala vesnica a omului si din mahmureala betivului de dupa post coitum