joi, 6 mai 2010

Ciupercile

Pe cotul meu
de la un timp
au început să crească
ciupercile-religii.

Orice burete
m-ar fi convertit,
oricine ar fi renunţat
la tactica otrăvirii
şi numai bănuind
că nu cu ea se scrie.

Sângele verde va învăţa
tot mai devreme să
îl ucidă cerneala,
ciuperci de ocupaţie
ne vor intra în guri,

bureţii ne vor
absorbi cuvintele
şi-n locul lor se vor
descărca de fapte.

Cine e ploaia, cine e
ploaia la toate acestea
ne vom întreba trăgând
norii din dicţionar cu cleştele

şi, să nu sângereze,
ocupând cu limba
locul rămas.

D.D.

Un comentariu:

Anonim spunea...

e mortal poemul,darie