marți, 25 mai 2010

Câteva aşteptări sau poate poezie

Aştept vara ca un disperat păgubos şi sublim ce mă aflu ca să scriu o carte genială pe care o am în minte. O proză. O am în cap şi am nevoie de timp. Şi de linişte. Fără îndrăgostiri, examene, fară multă cafea. Vreau să miros a cinism din unghii până-n limfă. În fond între tuşul ştampilei certificatului de naştere şi cel al ştampilei certificatului de deces distanţa e de o sepie. Vreau eu poza aceea a realităţii.



Aştept de la congenerii mei literari mai multă comunicabilitate. Mai puţină tăcere. Să înţeleagă că opiniile divergente deşi subînţelese nu îi justifică muţi. Îi iubesc poate şi de aceea mă doare.



Aştept o fiinţă venită prin ploaie pe "unde e apa mai demnă de ea". Există şi asta mă face să nu-mi pese dacă pentru apa ploii va trebui să-mi dau tot lemnul dacă e ultima. E clar, nu mai mor.

D.D.

Niciun comentariu: