luni, 5 aprilie 2010

Uşa cu interfon

Pare că nu ar fi alte subiecte de publicistică la ora actuală decât România. E dulcele nostru blestem la care te întorci despre orice vrei să scrii, despre motoare, despre viaţă, despre olărit. Despre orice. Sunt probleme peste tot, felurite, sunt lupte până şi între dungile albe din trecerea de pietoni, care să fie mai aproape de trotuar, să se poată odihni sub maşinile parcate. Nimic nu e iertat de organul certei. E singurul organ la care nu se poate face cancer în ţara aceasta. Trăieşte pe bază de portieră trântită, pe baza de impins la coadă şi pe bază de capra vecinului. Nu putem sesiza toate problemele celor de lângă noi, dar putem avea revelaţia unor noi probleme, ce bucură în sadismul nostru ca o lumină de înviere aprinsă de la tăciunele unui corp din care arde numai partea de om. O problemă ar fi aceea că, de pildă, mai toate uşile blocurilor au interfon şi cerşetorii nu mai pot să intre să ne deranjeze. Nu mai pot să intre, nu îşi pot răzbi subzistenţa, îi împiedicăm, am dat funcţie de obiect obidei noastre, urii noastre. Nu îi alungăm clasic, ci ne închidem. În cochiliile noastre nu atât cât să nu intre ci ca să nu facă mizerie pe holuri. Nu e o optică proprie nouă, doar alţii sunt actanţii, acel om moare de foame şi noi ne gândim la curăţenia holului. Suntem un popor cinic în istorie şi în fiinţă, acest lucru se vede constant şi dureros. Am pus uşi să nu mai intre săracii, să nu mai intre ţiganii prin blocuri, să nu mai cerşească. Asta e rezolvarea noastră, ca şi când nemaintrarea în blocuri le anulează sărăcia şi vina crâncenă de a se fi născut. Dacă o uşă cu interfon le pune un pol în mână, silogismul ne obligă şă îi şi răstignim pe o uşă de bloc şi, în timp ce sângerează şi nu mai au puterea să spună ceva, din interfonul de la intrare se aude, ca punându-le în gură:
-Eli, Eli lama sabahtani...
-Eli, Eli lama sabahtani...
-Eli, Eli lama sabahtani...
Mai multe ziceri, mai multe şanse de câştig !

Darie Ducan

Niciun comentariu: