marți, 13 aprilie 2010

Trei poeme politice

cu gândul la tragedia poloneză


Încă nu ştiu

Bunica mea în 40,
Mama mea în 60,
Eu în 80.

Probabil fiul meu în 20,
Al său în 40 şi tot aşa,
mărgele şi încă nu ştiu
dacă în ţuică sau la gâtul cuiva,
dar găuriţi sigur de o aţă
ce, imprescriptibil, trece prin toţi,
de rufă-ntinsă sau de semn de carte.

Mărgele şi încă nu ştiu
dacă în ţuică sau la gâtul cuiva.

Katyn


Katyn,
Katyn,
Katyn,
Katyn,
Katyn,
Katyn,
Ca tine.

Ultima carte poştală

Să ştiţi că după ce mor
glanda mea de lacrimi
se va muta în nasturi
să ţină echilibrul
râsului lumii,

chiar acum această cerneală
îşi cere sarea toată înapoi.

13 aprilie 2010,
Darie Ducan

Niciun comentariu: