duminică, 28 martie 2010

Scrierile primilor ani

De la 15 ani ştiu ce sunt şi ce voi fi. Publicasem prima mea carte, Funingine pe rană, în faţa căreia zâmbesc acum cu indulgenţă, dar încă de pe atunci ştiam. Mă inhiba oarecum gândul:- Bun, prima carte. Dar a doua? Cum va fi a doua? De unde poeme? Ele se scriau singure dintr-o inerţie de trăire şi de imaginaţie. De atunci ştiu câtă literatură conţin, vorba unei poete, de atunci ştiu că sunt poet. Cred că din acel moment am scris câteva mii de poeme, dar nu le număr pentru că sunt de diferite valori şi sunt procesul meu de formare. Tot ce sper în legătură cu aceste scrieri de copilărie şi conştiinţă, care stau în nişte genţi diplomat vechi şi legate cu curea, să nu crape de burduşite, e să fie revelaţia bătrâneţii mele. În caz că nu voi muri prea devreme, cât să nu îmi apuc bătrâneţea.

Darie Ducan

Niciun comentariu: