joi, 25 februarie 2010

Poem convulsionar

Aş cerşi mâini pentru tine ca să
cerşesc spline pentru
ca să nu fugi fiindcă te dor când fugi.
De jur-împrejurul mortului
mi-aş respira creta-n paloare ca să rămân în viaţă
după ce ai căzut şi ai decăzut de pe acoperişuri.
În mine se-ntâlnesc secetele ca într-o sală de aşteptare,
sunt sala de aşteptare a secetelor
măcar pentru geneza igrasiei,
măcar pentru ce speri să ude-n jur un timbru
şi să salvezi balenele din el, uitând de tine.
Mă vor coase cu semne de carte şi cât sunt de rănit
voi înţelege că nu sunt de-o seară.
Pe partea cealaltă a cuielor în care mă baţi
o femeie bătrână pune sub fiecare
castroane cu apă, poate cuiva îi e sete.

Darie Ducan

2 comentarii:

Alexandrina Chelu spunea...

De unde atata ... pasiune?? O Darie... :)

Anonim spunea...

Napoleon spunea ceva interesant despre femei din perceptia barbatului.