joi, 18 februarie 2010

Douăzeci de ani de mătreaţă

Aud prin republica noastră cacofonică faptul că Ion Iliescu se retrage din PSD. Fructele sunt coapte şi de aceea culese, luptele flocoşilor Năstase, Diaconescu îi lasă, sper, lui Mircea Geoană doar ghilimelele între care e preşedinte. Şi între care îl doare. Exista pe vremuri Târgul de Floci, dispărut astăzi ca aşezare. Ei bine nu, nu a dispărut, e tot în PSD. E tot o buruienire puturoasă din care se retrage, cică, seniorul. E ca şi cum din limba română s-ar pensiona gramatica şi ar rămâne ştirbe până şi interjecţiile. Domnul gramatică unde se duce? Unde pleacă verbul? Unde lasă păroşenia? Când pleacă acest pletos şcolit la tunsoarea-castron toţi ceilalţi par celule, toţi ceilalţi par mătreaţa lui. Toată mătreaţa a douăzeci de ani de când învăţăm metafizica greblei care scapă nu frunze ci dosare. Am o întrebare, unde pleacă Ion Iliescu când pleacă din politică? Unde pleacă politica din el când el pleacă din politică? Azi îl vedem şi nu e. În loc cu verdeaţă, în loc cu odihnă, în nepolitica acestei infundături care a devenit PSD, ca elefanţii? Ce va face după mătreaţa de douăzeci de ani, mecanizată când, şi ea, mătreaţa la rândul ei face mătreaţă la floci? Devine sindicalist pentru recuperarea verdelui nefolosit din semafor când în daltonismul nostru am văzut roşu că numai asta se preda la est când am învăţatără noi a scri? Unde pleacă gramatica din limba? De ce îi creşte păr pe limbă poporului român şi mai ales părul acela de ce face mătreaţă dacă nu a lins ca la ied puterea de târg? De ce toţi cred că ninge când de fapt în spatele fiecărui fulg politic stă un fir de păr în ochi care îl generează?

Darie Ducan

Niciun comentariu: