sâmbătă, 27 februarie 2010

Descrierea chipului 12

În momentul acesta mi s-au ars toate becurile în cameră. Ultimul a pocnit ca pielea de pe ceafa porcului sub efectul pârlitoarei, iarna. Am deschis geamul să mă lumineze frigul. Pe oriunde se întâmpla să meargă tot stilul meu îl avea. Primii bani şi-i cheltuia pe sucuri şi cereale. Dulciurile o stresau mâncandu-le. Dinţii ei se oxidau spre alb. O visam în fiecare noapte cum pleca. Mă visa în fiecare noapte cum veneam.

Pe masa ei din mica încăpere unde locuia în marele oraş zăcea o farfurie de lapte cu o lingură în ea. Soarele dimineaţa atingând-o cu boarea sa tăia răsfrângeri de ceas solar, de calendar dacic, de ciclu al naturii, de ciclu al ei. De toată învârtirea proverbială a lingurii mersese ea la baie mereu când fuseserăm împreună în sărăcia noastră, pe vremea când eram cenepeuri încotoşmănite în şireturi până pe pulpe, să nu ne cadă cojile de pantofi. Din cauza acelei hore de lingură sângerează ea şi azi, dar nu menstrual, ci dintr-un rost al crimei. O omor, mă omoară. Ciclic. A cale.

S-au ars tocurile ei şi nu mai am aderenţă la umblet, plutesc imponderabil pe deasupra facerii şi prefacerii mâncând cereale, râzând, înecându-mă şi vomitând mai mult de râs decât de ele, Laus Stultitiae, Laus Stultitiae, Laus Stultitiae. Voi avea copii cu un ochi scăpat dintr-un fular.

Darie Ducan

Niciun comentariu: