sâmbătă, 9 ianuarie 2010

Noroius Pringoarnă

Suntem o ţară căzută de pe cal. Dar suntem o ţară şi aruncată de pe cal de chiar oamenii ei politici răzuiţi la testicule cu o răzătoare de bucătărie, zilnic, de faptul că existăm, şi noi, că le încurcăm străzile, drumurile, viaţa.

Un sentiment straniu de hoţie generalizată mi-a fost dat când am văzut Bucureştii invadaţi de afişe electorale în care candidat, nici nu contează pentru ce, în politică, e Noroius Pringoarnă. Deşi şi din afiş îi curgea gel din păr, fapt ce mi-a amintit cum îşi ungea Dali mustăţile cu suc de curmale ca să atragă muştele,el le atrage oricum cu lucrul în care intră, politica. Suntem, deci, o ţară căzută de pe cal în Noroius.

Nu am nimic cu bietul om, poate o fi bun, poate o fi tare-n dorobanţ, şi la antreu şi la nota de plată, dar la servit poporul nu prea îmi pare. Mondenarzii aceştia mă lasă rece. Pe pringornitul ăl bătrân îl mai respectam într-o vreme când mima sindicatul universal, când îşi scotea piciorul de lemn pe masă, îi făcea trei frecţii şi îl înflorea ca pe-o poartă din Maramureş. Acum s-a lăsat ca drojdia la fund în rahatul care e politica. Drojdierule!

Ăla micu, Noroius, e tot un loc eligibil al lui tătâne-său, cadou după campania electorală, poate. Abia acum îmi dau seama că ăştia stau toţi ca sub brad să li se dea cadouri. O fi Marea Neagră lac rusesc, dar chiar să serbezi Crăciunul pe stil vechi e cam mult. Nu?

De-o fi una, de-o rămâne aceeaşi, ce e scris şi pentru noi îmi aduce aminte de tupeul bătrânului alergător de cursă lungă, ceva de genul poporul să zică mersi că nu a candidat nevastă-mea. Nici nu citez, ca să nu pară că are opere complete. Poporul să zică mersi? Pai cum, domnule gunoier, poporul să zică mersi că Noroius e speranţa politică a României, într-o gaşcă ce repudia nepotismul şi filiaţia? Sau filocefalia?

Cum, domnule-ou-kinder cu Noroius în el? Cum să facem din România măcar un loc cu rigole curate, mutând ce conţin ele,-n vârf? Să-i dăm o şansă junelui până la proba contrarie, dar să luăm în calcul şi prezumţia de plici! Măcar pornografie să fie, dacă Românie nu-i!

Darie Ducan

2 comentarii:

Anonim spunea...

Pai nu zicea tatal candidatului ca; poporul sa se bucure ca nu a facut-o deputata pe Bahmuteana ?
Nu-i asa ca nici fiul si nici sotia nu-s nepotisme ?
In viziunea domnilor cu gunoiu NU.

Dan Tanasa spunea...

Superb si concis! Acru si cat se poate de adevarat! Articolul, evident...:)