luni, 21 decembrie 2009

20

În 20 de ani libertatea a devenit dialectică, e binele atât de comun că nici nu îl mai înţelegem. E mama înlocuibilă. E variabila x. E un fel de mamă devenită bonă şi care ne alăptează din bidon.

Libertatea e un fel de dictatură prin însingurare. Numirea ei e stranie. E o suită de dialoguri care niciodată nu vor deveni un dialog. Suntem nişte vorbe orfane de dialog într-o muţenie care se poate urla.

D.D.

2 comentarii:

Offshore spunea...

libertatea este dialectica? cum asa? :)

Darie Ducan spunea...

in sensul ca nu mai e radicalism