luni, 16 noiembrie 2009

Temă de casă

Îmi propun zilnic un exerciţiu de eternitate. Privesc câteva zeci de minute la televizor, nu suport mai mult, apoi mă extrag şi intru într-un fel de depărtare, un fel de spaţiu ambulatoriu şi provizoriu al eternităţii, şi mă uit la toţi cloţanii şi spânii de pe ecrane. Îi văd cum se demitizează în zece minute şi cum se fac pulbere. Dantesc aproape. În minutul trei li se încheagă legenda şi în minutul zece ea piere. Până în minutul trei li se dublurafinează tupeul. Apoi pier în inflaţia formei fără fond. Dar curvele nu ştiu că se ciupără pe picioare de barba lui Maiorescu direct!

D.D.

Niciun comentariu: