vineri, 16 octombrie 2009

Republica testamentară

În ţara asta nu se poate păşi decât ca testament,
Dacă te duci până la piaţă păşeşti ca testament,
Dacă îţi plimbi câinele păşeşti ca testament.
Dacă te duci să cumperi un ziar,
deja s-a uscat pe testament cerneala
Şi te bucuri că totul e stabil, că gravitaţia
decojeşte portocale în cădere şi jos
le mai ajunge doar ideologia.

În ţara asta orice e ultimul,
cuvintelor bâlbâite le tremură pluralurile paralitice
pe scările de unde se coboară râzând.

În ţara asta parfumuri cu Torna, torna, fratre
se vând damelor ca testament şi lingouri de ţelină
ţin bărbaţii în băncile lor secrete ca moartea.
E testament a ieşi la o ţigară,
E testament a tinde să mai vezi lumina
ce orbii o împing pe coate din arşiţele lor.

Din iubită, după ce se iese, te cuprinde un damf de notar,
S-a scris un testament prin asta, te cuprinde
o mânecă de dumnezeu falit.
În ţara asta nimic nu e trecut pe curat
Şi ţi se poate lua testament şerveţelul pe care
Te-ai şters la masă, sau, dacă nu te-ai şters, mai bine.

În ţara asta nu se poate păşi decât ca testament,
apoi apare altul, altul, orice pas anulează un testament
şi scoate la iveală altul. Ce ţară birocratică fiindcă se umblă,
Că trebuie iapa bătută în cuie, că trebuim lipiţi toţi de ceva.

Nu fugi, că îţi grăbeşti testamentul!
Stai toată viaţa într-un picior şi când simţi că te apucă bătrâneţea
fă primul pas, să aibă ce moşteni degetele de la picioarele de lemn
ale unui scaun de notar, fuga se cheamă avere mare,
Picajul te face miliardar,adulter nu se poate între testamente,
Decât dacă e uscată cerneala, totul e testamentar.

Dar e vorba de testamente care spun ce nu se lasă!

Darie Ducan

Un comentariu:

Anonim spunea...

Esti un poet extraordinar. Incepe sa scrii in engleza! Asa poti avea o sansa!

anca