vineri, 16 octombrie 2009

Copiii din moluri

Sunt un om care găseşte relaţii ascunse de adulter lexical între cuvintele ploaie şi cafea. Uneori, când plouă, îmi place să ies la de-ale zaţului cu câte un om bun, cu câte un prieten sau cu câte un critic literar ca să îl conving să nu mă mai laude atâta, că îmi strică.

Aşa am ajuns într-un mol din Bucureşti(mol, nu mall, eu nu beau cafea pe maluri!)şi, sorbind din ceaşcă în compania unui prieten, ce văd? O turmă de mioare însoţite de ciobanul lor lănţuit cocălăresc? Nu. O clasă de copii, de şcolari, veniţi cu educatoarele să bea un suc, să înfulece un meniu, să haplească o îngheţată. Unde? La mol.

Moluştele şi moluştii, aceşti băieţi şi fătuci de bani-gata au creat o legendă a molurilor, cum ştim, o pro(s)tipendadă nouă şi goală de sens, Mache, Tache, Lache ai vremurilor de azi etc. Nu ne mai mira, noi beam o cafea fără să fim abonaţi ai molului. Dar copilaşii, cei cu ţurţuri sub nări şi puri, cu sandvişurile ţinute la gură de credeam că sunt naiuri, frumoşi, rotofei şi rubensieni veniseră în vizită.

Unde e educaţia? În moluri sunt duşi? Pe vremea mea se mergea la muzee, la expoziţii,la zoo! Ah, ce am îmbătrânit! Puţini neuroni trebuie să fi având educatoarele acelea, poate pe ele le-au născut în moluri, între raftul cu Gucci şi Givenchy. Le voi propune să strige şi catalogul în moluri, printre poşetuţe, scumpăret, snobăret, luxăret, şcolăret. Am băut cafeaua şi zaţul era tocmai educatoarele.
- Hei, cucoanelor, ieşiţi-mi din ceaşcă, ce dracu!
- Bea-m-ai!

D.D.

2 comentarii:

Mira Ceti spunea...

da,e bun pamfletul ,te urmaresc de un timp.

Darie Ducan spunea...

Mira Ceti,

Multumesc. Te mai astept la mine pe blog.