marți, 18 august 2009

Clişeu de turist haotic

Mă întreb de ce noi, turiştii, preferăm să privim mai mult prin obiectivul aparatului de fotografiat decât să păstrăm în memorie locurile memorabile pe unde mergem însoţiţi de oameni frumoşi?
Doar pentru că fotografile sunt ancore de memorie care ne scot dintr-un continuum rutinier?
Doar pentru că avem nevoie de balize în marea de nu-mă uita?
Să nu uităm că minunile, lumina învierii nu se pot fotografia. Blitz-ul aici nu mai e în stare să fie contrapunct. Fotonii sunt nişte spermatozoizi eşuaţi, trec prin ochi ca prin brânză.
Fotografiem cu disperare, cu disperarea de a vâsli a celui care caută malul. Vâslim de fapt spre dincolo de imagine, transpiraţi ca animalele, spre dincolo de animalitatea imaginii, aproape de cerebralitatea haosului. Fotografiem munţi, dealuri, case, oameni, zori, maşini, femei, idei, timp trecând. Numai din el fotonii ricoşează până când dispărem din faţa lor şi devenim pe undeva planete, măţăraie de cosmos, nebuloasă, scrum de pipă sau etc.

D.D.

Niciun comentariu: