vineri, 17 iulie 2009

Pilda valorilor

Într-un oraş concret ca iubita în mâinile altuia exista o rutină a ceasurilor întoarse şi a oamenilor care, ca într-un refren, nu făceau nimic decât se năşteau, iubeau şi mureau. Anii treceau, lumea se obişnuia cu ciclicitatea şi mai ales fără gândul de a dezerta de la ea.

Trăia aici numai cu cusurul umbrei sale un om frumos, bine făcut, cu un surâs care topea orice magmă de indiferenţă din femei, ba chiar şi din flori şi din lucruri. De câte ori trecea prin parcul central al oraşului, loc de promenadă sâmbăta pentru urbe, femeile încă necoapte bine suspinau galeş ca de preludiu amorf, ca de divinizare în trup şi întru trup.

Au trecut câţiva ani care l-au răvăşit întru coacere, a început să înţeleagă clopotele catedralei care până atunci îl deranjau, carnea pe el se stabilizase ca economia în ţările sărace. Avusese multe femei, tot la două zile fusese zărit de moş Ilie, cel poreclit "cu ploile", vecinul său că intră cu câte o tânără şi trece de poarta care scârţâia. Încă nimeni nu a stabilit dacă mai tare ca viaţa sa.

Moş Ilie îşi spusese în gând că nici chiar toate ploile nu se văd în stare să stingă pasiunea lui pentru femei, om care, desigur, căuta idealul şi până atunci, seară de seară, fora în femei pentru a o găsi pe cea perfectă, pe cea fără de greşeală. Din casă dimineaţa ieşea singular, fiindcă ea, oricare se întâmpla să fie, pleca devreme, cam pe la cinci, iar el, cam pe la şapte. Ieşea, deci, de fiecare dată singular pe cât de plural intra. Ciudat cuvânt!

De ce nu reuşea să aibă o femeie, doar una, când avea, de fapt, orice femeie îşi dorea, dar nu ea, ci una, nu femeia, ci doar una, doar o? Moş Ilie l-a sorcovit ani la rând să-şi pună şi el de-o casă, de-o nevastă, de copii. Avea de unde, avea cu ce.

Dar femeile nu rezistau mai mult de o noapte cu el deşi le plăcea, deşi prin pereţi se auzeau urlând ca la o transformare în gorilă. Ieşeau satisfăcute, dar nu mai reveneau niciodată. Priveau în urmă cu un fel de jind adânc şi ascuns, rupeau un fir de busuioc de lângă casa lui şi plecau ca şi cum n-ar fi fost.

Nu reuşeau mai mult să îl suporte pentru că după o noapte întreagă de amor hămesit şi nebun, acesta transpira. Şi transpira petrol. Oricât ar fi fost de potent, oricâtă plăcere puternică le-ar fi dat, ele, fiecare în parte, se simţeau scârbite când vedeau că bărbatul lor fatal transpiră petrol. Nimeni nu înţelegea cum, ce complicitate o fi fost în pământul din care a venit şi ce complicitate va fi în pământul în care se va duce, dar un lucru era cert: transpira petrol.

Ele se jenau să simtă atâta petrol noroios şi străveziu, înţepător la miros şi urât pe corpul alb şi fibros al bărbatului lor. Aveau oroare până şi să fie îmbrăţişate, ele care ar fi trecut munţii altădată să îl atingă numai. Deşi erau conştiente că petrolul în sine e foarte scump, deşi erau conştiente că de el se interesaseră până şi americanii, care au trimis un spion femeie, să îl seducă, totuşi, nu rezistau. Scârba, dispreţul erau mai mari.

Moş Ilie nu înţelegea dar privea agitaţia ca de gară de peste gard, cum vin femei şi îl părăsesc femei pe omul bun, pe omul sincer, care parcă le-ar iubi pe toate sub dorinţa de a găsi numai una, pe aleasa sa. Şi-a propus ca pardidele de amor să dureze mai puţin, nu o noapte întreagă, să nu ajungă să transpire şi să facă patul mlaştină, dar fie îl bănuiau de impotenţă şi atunci i s-ar fi dracului faima, care era bună că îl ajuta să-şi caute aleasa, fie s-ar fi plictisit ele.

Nu se putea abţine să transpire petrol pentru că efortul fizic elimină săruri, ape sau, la unii, petrol. Neînţeles, neajutat, a rămas singur, el, cel cu o mie de femei cel puţin fiindcă ele ştiau în sinea lor că petrolul e o valoare, dar ele nu puteau iubi geo-politic, ci doar trupesc. Şi le era scârbă. Groaznic de scârbă.

După ani, când ajunsese bătrân, putea fi văzut prin acelaşi parc, bătrân şi el, vara, cum umbla încet pe caniculă şi în haine albe, încet, ca să nu transpire, iar în haine deschise la culoare pentru că se îmbrăcase în steaguri albe în războiul dintre el şi el.

Darie Ducan

Niciun comentariu: