sâmbătă, 11 iulie 2009

Ospătar la tavă

Anchetarea ministresei Monica Iacob Ridzi, muşuroi de audienţă timp de câteva zile şi motiv de sms-uri între Elena Băsescu şi Traian Băsescu, prin care îi cerea pile de unghii, să nu se zgârie imberba, cumva a ajuns la saturaţie. Românii au totuşi o sete permanentă de procese publice, de la Antonescu la Ceauşescu, de la Ceauşescu la Ridzi. E ciudat unde ne împinge prezentul, la ce comparaţii, între cine şi cine, între nişte personalităţi istorice şi un lichen crescut pe creanga dreaptă a paraliticului copac politic din România. Copac din lemn de scenă de 75 de mii de euro!

Procesul public al conopidei ajunsă ministru nu e mai mult decât o treabă culinară, un vânt dat al celui care nu iartă pe cei care l-au ajutat, un vânt de sepie pentru a ascunde în spatele lui o linişte, o vacanţă chiar. Ca să nu sară presa pe el şi când se scaldă în mare în căutare de flote, i-a dat presei biscuitul Ridzi să-l roadă şi să tacă. Nu contează că infanta cu buze cât velele rămâne fără jucărie. Îi ia tata alta. Ce dacă ai iubit găina din ogradă? Trebuie să o tăiem, să dăm presei ceva de ros peste vară, ca să putem noi să mâncăm curcan. Găini mai are tata în bătătură!

Atunci când Monica Iacob Ridzi, culpabilă pentru hoţie mascată în dezinteres, mimând prost incompetenţa, că mai bine e să fii prost decât hoţ, o aştepta pe Elena Băsescu pe scările sediului PD-L alături de şeful de sală, Emil Boc, cu carnetul de partid în mână, nu şi-a dat seama că dacă eşti printre ospătari oricând capul tău poate fi pe tavă, dar nu spre deliciul preşedintelui, ci pe masa filozofilor, pe care i-ai jignit printr-un parteneriat, printr-o găşcărie unde tu discuţi despre scene.

Iată că un ospătar ajunge mâncat la cantina filozofilor şi adus la masă de alţi ospătari. Tare mi-e teamă că la această cantină s-a terminat carnea, ori fiindcă e criză, ori pentru că e toată la export şi au început să taie ospătari. Filozofii nu se mănâncă între ei pentru simplul motiv că nu se pot digera maieutic, nu pentru că ar fi mai breji cumva. Ospătar la tavă, adică un fel de om la apă! Dar în altă apă, doar politica e spălată de şapte ape. Tot atâtea cam câte alifii.

Darie Ducan

Niciun comentariu: