duminică, 12 iulie 2009

În apărarea lui Eugen Simion

Principiul divide et impera a intrat demult şi în cultura română. El roade fructul frumos şi îi pricinuieşte stricarea. Nici în cultură se pare că nu mai sunt buni cei care tac şi fac, în demnitate, în competenţă, în rezistenţă. Trebuie scandalagii, mâncători de seminţe pe marginea şanţului, ei se găsesc să vină şi să dea cu tifla peste munca uriaşă a unor oameni absolut necesari, dacă nu chiar elementari în cultura zilelor noastre.

Acest domn la care mă refer este distinsul Eugen Simion, cel care face o muncă absolut admirabilă de întregire a culturii noastre, publicând opere complete şi cărţi universale, în continuarea visului heliadesc, cu o trudă şi un efect care sfinţesc sudorile. Pe lângă venerabila sa vârstă şi o viaţă dăruită spiritului românesc, acesta are şi decenţa, scârba regală, faţă de certurile mărunte, aceea de a nu apărea zilnic în ziare şi la televiziuni, ci de a lupta pe frontul său, cultura.

Cum noi, românii, ne ştim în general la toate, cum ştim şi chirurgie şi cibernetică, şi arheologie şi maieutică, şi agricultură şi siderurgie - şi nu avem de niciunele- toţi neaveniţii se pricep şi la cultură şi îşi vâră în ea picioarele lor murdare şi mişto. Mai exact un anume Mircea Popescu, om de afaceri şi membru PNL Timiş( Fâss!) îl denunţă la DNA pe Eugen Simion pentru sumele cică prea mari, se vehiculează cifre de 2 milioane USD, cu care s-a plătit editarea, în sfârşit!, a operei complete a lui Mihai Eminescu. E vorba de 14 000 de pagini fotocopiate în continuarea visului lui Iorga şi mai cu seamă al lui Noica de a vedea întregită opera completă a marelui nostru poet naţional.

De parcă banii s-au înghiţit de autostrăzi virtuale, nu de o muncă titanică şi de care ar trebui să fim mândri în nişte ani de haos că măcar ceva măreţ are noimă. Şi e palpabil. Că măcar amprenta ne e bună când alţii ne-au terminat de măturat hoitul. Desigur, e un vis de mărimea României Mari putinţa de a vedea opera întreagă a lui Eminescu într-un secol de ciopârţiri politice în care, ca dintr-o cantină populară, fiecare a luat ce a vrut din Eminescu şi s-a folosit de el în toate felurile. A veni să acuzi un om de talia lui Eugen Simion de proasta gestionare a fondurilor, de "fapte de corupţie", aducând ca argument că manuscrisele lui Nietzsche au costat sub 1 milion USD ar fi abject, dacă nu ar pluti bănuiala că sunt iarăşi invidii literare la mijloc.

Acest om, care nu are de a face cu cultura, şi-a luat apărători din domeniu, pe Ioana Bot(păcat de ea!) şi Constantin Vica. Nu ne putem bucura de coroana operei totale a unui mare poet fără să-i murdărim pe cei care au făcut posibilă consultarea ei, după ce caietele eminesciene mai aveau puţin şi se fărâmiţau ca frunzele de toamnă. Nu putem. Trebuie să vină scormonitorii în urât şi să întrebe cenuşăreasa unde, pe ce s-au prăpădit banii acestei ţări. Cultura e de vină, ea e deneabilă, domnilor. Nu culturnicii din avionul de Neptun, care servesc ceaiul pe ce meridian vor pretextând că fac cultură, dacă ar fi să luăm cultura la puricat, ci omul care lucrează cu sute de manuscrise, cercetătorul adevărat, Eugen Simion. Mă mir cum de l-au lăsat să termine editarea operei pentru care cultura română s-a zbătut atâta. Cât a scris Eminescu în 17, 18 ani noi n-am fost în stare să publicăm în mai bine de 100. A venit un răuvoitor, un prăduitor de bani publici ca Eugen Simion să ne facă un bine. Acum îl cărăm prin tribunale- cum şi-a permis? Ba mai mult, în denunţul penal, numitul Eugen Simion figurează cu domiciliu necunoscut! Ce măgărie! Nici atâta?!

Cineva zicea că nu răul, cât binele făcut nu ţi se iartă într-o ţară ca România. Aşa e. Un nimeni în drum îşi permite să acuze un om căruia nu îi ajunge nici până la bombeurile de la pantofi, levitând chiar. De la dilematici la trilematici, sunt oameni care nu mai încap de Eminescu, dar, în fapt, de micimea lor care măcar de-ar fi un punct ar răsturna lumea, dar, aşa, cu aparenţa, cu unda existenţei lor nu reuşesc decât să o facă murdară. Eugen Simion ştie prea bine că marea cultură pleacă de la textele fundamentale, dar nu poate explica asta unor oameni care nu au citit nimic. Nici nu vrea, el face. Academia Română a scos în ultimii ani cărţi absolut excepţionale sub îndrumarea sa. Ele s-au iertat cum s-au iertat. Dar Eminescu nu poate fi iertat. Nici Simion. Prin neiertarea de către proşti, cei doi stau alături. Aleasă şi frumoasă măreţie!

Darie Ducan

P.S. Denunţul penal: http://polimedia.us/trilema/2009/denunt-penal-in-contra-lui-eugen-simion/

3 comentarii:

Mircea Popescu spunea...

Foarte curajoase afirmatii sintetice, de-a dreptul despre cum suntem, cum ne aflam, ce facem, si asa mai departe. Bravo, tinere. Chiar daca observatia lui Samuel Clemens despre afirmatii categorice si privirea retrospectiva n-a ajuns pana la tine, ai macar timpul de partea ta.

In rest, daca si regalul tau idol se va apara in termeni la fel de alaturea cu ratiunea precum incerci tu, ma cam tem ca domiciliul lui va deveni nu doar foarte cunoscut, dar si relativ fix.

Cele bune.

Darie Ducan spunea...

Mircea Popescu,

Într-o ecuaţie de-a dreptul reală, nu livrescă, nu ştiu cine e prinţ şi cine cerşetor!

Cu mai bune.

Anonim spunea...

Publicarea acestor caiete merita si 3 milioane de dolari. Sunt inestimabile.