joi, 9 iulie 2009

Completare pentru idioţi

Unii dintre cei nervoşi pe publicarea precedentului articol de blog nu au înţeles un lucru: că persoana întâi singular pe care am folosit-o nu se referă la mine strict personal, ci e un eu generic, general. În mai toată poezia contemporană se întâmplă faptul pe care eu îl combat, adică nu e plătită literatura nici cu polul de bun-simţ minim. Aşadar ce am scris eu e atitudine, nu jelanie patetică şi personală. Eu de bine, de rău nu am de ce să mă plâng, doar că nu e moral, doar că nu e igienic pentru cultura română. E ca şi cum ţi-ai întoarce chiloţii invers când ţi se murdăresc pe o parte. Încă un aspect: aici nu e vorba de valoare, câtă vreme se publică, ocupă un spaţiu, deci generează nişte bani, pentru că revista la rândul ei se vinde. Simplu, doar că noi ne scărpinăm ciudat şi nu ne ajunge exemplul cu chiloţii puşi invers. Suntem prea tâmpiţi să nu-i folosim şi ca mască de oxigen. Nu?

D.D.

Niciun comentariu: