joi, 2 iulie 2009

Cinci desene în creion

1.
Cineva îţi mestecă lipsa ca pe o felie de măr
şi sâmburii-ţi intră-n măsele
astfel încât Maria naşte de la sine.
2.
De-ai fi luat pământul
de sub unghiile tuturor mâinilor
ce te-au atins, ai fi avut planeta ta:
de ar fi luat ele ceva din tine
ar fi avut o absenţă de umeri spre soare.
3.
Ţi se clatină ascunzişul
de candoarea crimei:
priveşti eclipsa prin răşina sicriului meu
şi doar aşa ne suprapunem, moarte.

Nu ştii cum gemi sub mine,
nu învăţ ce scorburi are plapuma de sâni
şi-n capăt de ele ecou de orbire, departe.

4.

Căuş al palmei ce dă
suprapus pe căuş al palmei ce cere,
bot de mânz atârnând de ugerul iepei
când mânzu-i putrezit şi mama-şi cară
puterea de hrană prelinsă din ea.

5.

În gura gropii zvonul învierii
mişcă uvula pentru ora exactă.
Lumina îşi bea cuarţii din cupe adânci
Dar tot Socrate cade mort mai an...


D.D.

3 comentarii:

Anonim spunea...

Darie, te admir de multa vreme. Voiam sa-ti trimit o poezie. Nu conteaza ca e proasta, n-am mai publicat nicaieri, dar paginile tale de cultura mi-au invins temerile.

conopida! mi-ai spus cu glasul Virginiei Wolf
iar eu am stiut ca cerul se-ntoarce in oglinzi
in lampa lui noe cautand ratacirea
si-n corabia lui aladin plina cu temeri
dumnezeule, ai incurcat personajele
sau corabiile, mi-ai spus
tugurlan dansa la iocan in poiana
nu-i nimic, iubito
asta e
e destul
sa am o lampa, o corabie
si pe tine
si nici nu mai conteaza
cum
ma cheama

marius s.

Darie Ducan spunea...

Marius s,

Ce faci tu are doua taisuri. Dar sunt imun. Pace buna!

Ileana Molecula spunea...

imun la stimabila Enter Eh...nu stiu ce m-a apucat :))