marți, 21 iulie 2009

Când îţi tot sună un idiot de ceas

Am înţeles că cel mai posibil lucru, când îţi tot sună un idiot de ceas fixat cum nu trebuie, într-o casă străină în care stai, şi nu ştii să-l manevrezi, e să-i scoţi bateria. Astfel nu te va mai deranja, dar nici nu îţi va mai arăta ora. Chestiunea asta e atâta de românească încât mai mult, pe teren străin se zăreşte ca o ie moale şi adevărată într-un raft cu costume Armani prespălate.

Dar cel mai intrigant lucru nu e, totuşi, acesta, ci că îţi tot sună un idiot de ceas şi nu ştii pentru care dintre morţi. Asta arată că ai început să trăieşti paralel de trecut, nemaiavând nevoie şi de timp, moartea s-a aplecat în faţa ta şi îţi face sex oral. Îţi suge timpul până când dă de cadavrele bunicilor şi străbunicilor tăi. Nu mai ai nevoie de timp, dar ceasul e prima condiţie a lui. Nu credeam că poate exista sex de contexte care să nască astfel subtexte. Prin sexul oral al timpului cu materia, ceasul idiot are numele tău. Ecoul faptului că ţi-a supt tot îţi e prenume. Strigă-te şi fii!

D.D.

Niciun comentariu: