marți, 7 iulie 2009

Algocalmin în rate

În ţara politicienilor-interjecţii, şi unde poporul intră la etcetera, nimic nu mai merge cum trebuie. Totul scârţâie, orice mângâiere are alură de greblă. Intrând într-o farmacie, fiindcă mă durea capul, să cumpăr un banal algocalmin, m-am trezit că trebuie să dau pe o cutie, de 20 de tablete, 6 lei şi 65 de bani sau chiar 7 lei în unele locuri. Întâmplător aveam mai puţini bani fizici la mine şi nu am putut lua. Nu e oare totuşi prea scump un medicament care uimeşte prin banalitatea şi popularitatea lui? Până şi popularitatea unui astfel de medicament, fapt pentru care e şi banal, spune câte ceva despre poporul român şi despre starea de nervozitate în care se află el acum, general vorbind. Particular însă, e scump. E scumpă normalitatea! E scump şi să te doară capul. Poate luăm împrumut, poate facem un credit ca măcar să ne poată durea capul într-o ţară în care trebuie să fim convinşi că-l mai avem, fiindcă dacă nu ne-ar durea, evident, neavându-l, am începe să ne simţim politicieni. Şi să ne conducem în oglindă!

Darie Ducan

Niciun comentariu: