vineri, 12 iunie 2009

Psalm trufaş

Cine suntem şi cine nu suntem?
Cât mers la femei încape într-un gând la mamă?
Mergem prin păduri desculţi să ne-apăsăm băşicile ca găurile-n fluier
Şi sub năpădirile de muşchi de zăvoare de uşi dăm, ignorate.

Cine ne duce-n păduri depărtate şi de când prostern
Că ne tragem din oameni ce scriau pe ciuperci
Şi-n linguri săpau morminte să îşi îngroape suratele, familia şi sfinţii?

În intestine curge material
De prisos pe-orice statuie în lucrare. Moneda de-o să cadă pe un sfârc
Va iriga sigur până departe, în dispare. Se va-ntâmpla să preaslăvim doar ghipsul
Braţelor de după mângâiere. Când sare iarba de sub varul lui

Ca o sutană franjuri şi ne-ntreabă de ce nu călcăm cu fruntea pe sol
Că precum tălpile după potop e în striere.

Că tot mai mult ne-apropiem de sete cu cât se-usucă şi epava ei
Şi nici cu boturile nu va trece de-o vom linge
Cum mirosirea-n dosuri se poartă la căţei.

Darie Ducan

Niciun comentariu: