sâmbătă, 6 iunie 2009

Proprietar de România

În România proprietatea e privată. Adică proprietatea e veceu! Luaţi-o cum vreţi, e şi nevoie, şi vină, şi putoare birocratică de interes bănesc. Ladislau Vankay, un român din Braşov, are deschise patru dosare penale pentru că, susţine el, i s-a luat abuziv un teren pentru a se construi un pod. Podul există, s-a făcut, nu s-a dărâmat conform cântecului, şi, tot contrar cântecului, nu e de piatră, ci de beton. Dar de beton dezarmat în faţa stăruinţei lui. Aşa e la noi, de 20 de ani nu se face nimic în folosul public, dar şi atunci când se face câte ceva se încalcă ori un drept de proprietate, ori un abuz are loc fie şi la nivelul moralităţii( în Oradea s-a amenajat de curând un parc într-un fost cimitir! Măcar au o ocupaţie câinii!). Pe pod se circulă în voie, pe proprietatea individului, că doar ce mai contează că era a lui, că e a lui, podul e pod, e al nostru acum. Al tuturor. Ba mai mult, nu înţeleg de ce nu îl şi ceartă pentru lipsă de sentiment creştin autorităţile, că nu să şi celorlalţi din ce are el. Numai că omul cu pricina, un caracter puternic, excepţional om! insistă şi, neintimidat, organizează fie partide de şah, fie meciuri de fotbal, fie întâlniri cu prietenii la un grătar şi nişte mici pe proprietatea lui, adică pe pod. De fiecare dată vin poliţiştii şi îl iau de acolo. S-au şi obişnuit cu el, e cuiul lui Pepelea, dacă nu cumva furtul iniţial e cuiul Pepelei. Ultimele trăznăi, pe care i le laud, au fost să blocheze podul cu maşina, de-a latul, să nu mai treacă nimeni sau să împartă gogoşi participanţilor la trafic, cum şi el a primit atâtea, inclusiv constituţional, prin bancul cu proprietatea privată. A împărţit tuturor gogoşi cu zahăr, acum nici de nesolidaritate creştină nu îl mai pot acuza poliţiştii de rând care tot vin să îl ridice şi care, sunt sigur, şi ei încep să îl îndrăgească pe undeva şi să îi ţină partea. Cam cum armata s-a solidarizat cu revoluţionarii în 1989! Tocmai asta e, că suntem tot acolo! Atunci luptam pentru proprietatea privată, acum luptăm tot pentru proprietatea privată, cu un umor ceva mai tragic decât moartea, dar cu o voinţă admirabilă. Câte un pod trece şi peste mormintele morţilor de la Timişoara şi Bucureşti, dar, din păcate, numai iluzia mai dă gogoşi pe acolo. Avem în proprietate repetiţia şi uitarea. Avem legi, avem principii, dar nu respectăm nici o bucată de pământ măcar. Haideţi să facem atunci o CAP a mormintelor şi să ne scoatem speranţa de acolo, dacă tot colectivizăm neant şi trimitem principii ca flegme pe obrazul omului de rând. Fiindcă abstractizarea e o minciună. Ladislau Vankay e un erou insistent şi hazliu, un exponent al celor care chiar vor să schimbe România, să îi dea puterea de a se scrie cu literă mare. Tot respectul meu pentru un asemenea om!

Darie Ducan

3 comentarii:

sergiu spunea...

ba prostule, pan la urma ne intalnim noi.

W. Zanzinger spunea...

Darie, îți recomand art. 44 din Constituție și art. 480 și 481 din Codul Civil ca să vezi cum stă treaba cu proprietatea privată. Apoi îți recomand să nu mai iei de bune reality show-urile cu pretenții de știri de la televizor.
Omul trebuia expropiat pentru cauză de utilitate publică și asta s-a și întâmplat până la urmă. Omul a fost despăgubit cu 200.000 de euro pentru terenul pe care se află podul (în jur de 400 mp). El ar fi vrut, însă, 1.000.000 euro penru întreg terenul de 2000 mp pe care îl avea. În plus, primăria i-a plătit un preț mult mai mare pe metru pătrat decât prețul zonei, tocmai în ideea despăgubirii.
Aici avem de-a face cu un scandalagiu și atât.
Una din cauzele pentru care înaintează atât de greu autăstrăzile sunt fix procesele pentru exproprieri pentru cauză de utilitate publică, pentru că articolul 44 alin 6 din Constituție e foarte blând în materia proprietății, prevăzând un consens între stat și propiretar, sau, dacă nu se ajunge la un consens, calea justiției. Evident că nimeni nu ajunge la un consens cu statul, nimeni nu se mulțumește cu cât i se dă, fiecare din proprietari vor jumătate din bugetul statului pentru peticul lor de pământ.
Dacă le dăm dreptate numai scandalagiilor care aleargă după despăgubiri gigantice vom ajunge să umblăm pe cărări neasfaltate și vom trece apele pe frânghie.

W. Zanzinger corectează spunea...

corectare: expropriat în paragraful 2 și fiecare din proprietari vrea în penultimul. Graba.