sâmbătă, 6 iunie 2009

Pavaj de România

S-au schimbat rănile dar durerile au rămas! S-au schimbat primarii dar metehnele au rămas. Sau, poate, în turnul lor de fildeş al furtului unii nici nu au aflat că edilul Bucureştilor s-a schimbat de detulă vreme, mergând ca pe pilot-automat pe furt-automat. Am văzut străzi în Bucureşti unde se schimbă bordurile, deşi acestea sunt bune, chiar dacă stau de câteva zeci de ani în gingiile pământului. Le schimbăm ca să ne justificăm banii, ca să ne facem planul. În tot acest furt al căciulii banul se învârte şi muştele ce poposesc pe căciulile noastre de contribuabili cinstiţi au încă suveniruri ale excreţiei pe care poposiseră anterior. De ce se schimbă borduri bune într-o ţară fără drumuri şi fără şosele? Într-o ţară numai cu cadrul, cu rigolele, cu un culoar doar existent? Să nu se uite planul? Să nu se uite ce e de umplut? Da, desigur, nicidecum pentru comisioanele grase, nicidecum pentru că în ţară, noul Ban al Craiovei,de pildă, Radu Berceanu ne vinde iluzii optice. Acesta e, de fapt, dezastrul nostru ontologic, ne ocupăm de borduri înainte de drumuri şi ne plângem că suntem marginali la nivelul istoriei?! Tăiem copacii ca să îi facem gard de împrejmuit pădurea, ca să nu se fure, şi, din protecţionismul nostru tâmp, nu ne dăm seama că noi nimicim pădurea. Că suntem superficiali au spus-o şi alţii, să nu uităm vorba lui Raymond Poincare, că ne aflăm la Porţile Orientului, unde nimic nu e niciodată prea grav. Dar asta nu scuză, ci molestează, loveşte tocmai prin împlinirea în realitate orice urmă de orgoliu românesc. Nu ne putem face ţara înţeleasă pentru că nu avem un cod comun cu ceilalţi. E o chestiune de limbaj: nu avem drumuri. Şi nici translatori de dor! Dar noi facem rigole, facem borduri. Cu ele, măcar, încă se poate da în cap!Criminal mai e cu el însuşi poporul român. Ca să îşi omoare reprezentanţii, poeţii, în orice domeniu ar fi ei! Dacă nu are o piatră să îi lovească, creşte răsaduri de borduri sau, chiar pietre la rinichi, anume pentru dat în cap(a se vedea cazul Eminescu!). Dar nu are drumuri, busola sa e epileptică şi prostituantă. De la politică la opincă! Îi mulţumim domnului Videanu, fostul edil al capitalei, că ne-a creat tradiţia creşterii, sporirii bordurilor în lipsă de drumuri, pentru când or fi ele, într-o iluzorie viaţă a speranţei de drumuri, nu de a pleca noi de aici, ci de a veni alţii să ne vadă, să ia act de noi, să ne conştientizeze. Şi când mă gândesc că în munţi mai sunt ţărani care aşteaptă americanii îmi vine să mă întreb dacă cumva nu chiar conturul ţării noastre e făcut din borduri, dar mi-e teamă să accept o asemenea lipsă de substanţialitate şi mi-e ruşine chiar şi de mine însumi nu că neg un Dumnezeu român, ci că îl denumesc european înainte de asta.

Darie Ducan

Niciun comentariu: