sâmbătă, 9 mai 2009

Interviu cu mine însumi, la 21 de ani, de ziua mea

- Darie Ducan, ce eşti tu de fapt? Poet, publicist, dramaturg, prozator?

-Cred că predestinarea pentru o meserie nu e indusă atât de categorial. E mai generală. Sunt Darie Ducan, restul vom vedea. Nu contează ce sunt, ci ce rămân, cum nu contează câte femei ai, ci cu care rămâi.

-Cum te simţi la vârsta de 21 de ani? Ştiu că e vârsta la care a murit Nicolae Labiş, o adevărată obsesie pentru tine.

- E adevărat. De vreo câţiva ani, de când am fost comparat cu el a devenit o obsesie pentru că ştiu ce forţă extraordinară a generat în literatura română. În general poeţii au vârste simetrice de trecut, simetrice cu ale unor poeţi iluştri, 21,39,5o etc. Îmi aştept tramvaiul deşi într-un epitaf pe care mi l-am scris cândva juram să mă calce o maşină de scris. Mă simt energic şi plin de cărţi ce se aşteaptă scrise. Unele se scriu chiar acum.

-Poezie? Teatru?

-Şi poezie. Şi teatru.

-Cum eşti văzut în viaţa literară?

-Mai bine, mai rău, mai iubit, mai ignorat, mai respectat. Câte bordeie, atâtea obiceie. Mie însumi simt că trebuie să îmi rămân criteriu.

-Ai publicat în mai toate revistele literare câte ceva, ai luat mai multe premii literare. Cum le vezi?

-Am publicat în multe locuri, de unele apariţii sunt convins că nici nu ştiu, am luat premii diverse, mai mici, mai mari, dar ele nu au fost decât o acadea de moment. Ştiam asta chiar înainte să le primesc. În faţa hârtiei nu scrie cupa sau diploma cu colţul, ci tot tu.

-Regreţi că nu ai luat vreun premiu în prima copilărie literară?

-Sincer, regret un singur premiu pe care nu l-am primit, dar nici nu am trimis poeme ca să concurez pentru el. E vorba chiar de premiul Nicolae Labiş de la Mălini, Suceava. Am făcut ca acel om care voia să câştige la loto neluând bilet. Sau când mi-am dat seama ce mult îmi doresc acest premiu nu mai puteam participa, fiind deja membru al Uniunii Scriitorilor. Nu l-am dorit pentru c.v. Eu am un c.v. de nopţi nedormite şi foi scrise, îmi place să cred, dar de dragul iubirii pentru acest poet, Labiş, da.

-Cum vezi faptul că editurile mari îţi ignoră cărţile?

-Câtă vreme am văzut un roman al lui Fănuş Neagu publicat de o editură de cartier, sunt mândru.

-Ştiu că nu eşti deloc un adept al modelor literare. Ce ai cu ele?


-Al modelor şi al snobismului critic. Al literaţilor care suferă de autoritate ca varza de prea multe foi. Cum ce am? Ca luceafăr ţi-ai putea-o imagina pe Cătălina goală într-un cabaret? Literatura evoluează ca omul, nu poate lua anticoncepţionale sau anumite pastile ca să crească aşa cum vor unii, ca o caricatură. De aceea se scrie azi antiuman şi chiar nostalgic uman, ca şi când am privi înapoi spre o umanitate lăsată în urmă. Aşadar iubesc literatura serioasă, zdravănă, nu care încearcă să ajungă citită prin schimbări perverse de macaz, nu de direcţie a călătorilor.

-Trilogia poeziei, a Golgotei? Se scrie?

-Nu se scrie, ci o scriu, nu se face singură. Sper să pot scoate a doua treime din acest proiect cât de curand. E foarte grea epurarea, cernerea luminii ca să zic aşa, aliajul pentru cuie.

-Iubeşti?

-Nu răspund decât în faţa marii adunări hormonale....sigur că iubesc. Nu pot fără. Şi mai grav este că nici nu vreau să pot.

-Care e sentimentul cel mai puternic care te ţine să scrii?

-Acela că există un muşchi de veghe, ca un Dumnezeu, sau chiar el, care trebuie antrenat aşa cum enervezi termometrul cu temperaturi mici, nu ca să-l sâcâi, ci ca să-l întăreşti pentru schismele climatice ulterioare. Mi se anunţă mari temperaturi.

-Pentru că se apropie Colocviul Naţional al Tinerilor Scriitori ţin să te întreb dacă vei participa anul acesta...

-Da, voi participa...

-Crezi că aceste colocvii ajută în vreun fel literatura?

-Sunt semne de carte. Trebuie şi ele. Sunt luări de puls.


-Mulţumesc.


-Mulţumesc şi eu.

15 comentarii:

poison girl spunea...

ma bucur ca am mai ajuns si pe blogul tau, mi-a placut foarte mult interviul, e original si spune multe, foarte multe...

Alina spunea...

La multi ani frumosi si sanatosi!

Anonim spunea...

La mulţi ani, Darie. Şi să fii fericit!

andreea m. spunea...

Darie, dragule,
La mulţi ani frumosule. Să ştii că te citesc ca-n vremurile noastre bune. 21 de ani fericiţi alaturi de cine iti doresti tu! Uuuu.

T. spunea...

Dar vai, darie, vai, frumosule,dupa ce ca te lauzi singur de atata timp (sub diferite nume de adoratoare cu exact acelasi stil ca tine, adica babos)acum iti iei si interviuri singur.
Probabil urmeaza sa iti faci recenzii singur, pentru ca esti prea jalnic si scrii prea prost ca sa te bage cineva in seama.
Nu iti urez decat sa ai simtul masurii pe viitor, fara de care esti ridicol, si sa capeti un pic de talent, ca te zbati inutil fara.

molecula spunea...

a fost ziua ta? hai ca m-am trezit si eu acum :)) pai La multi ani,Darie... si sa fii fericit si iubit si tot ce iti mai doresti tu! :)

theunicorn spunea...

La multi ani. Sa traiesti bine haha!

Anonim spunea...

Ne-stimabile "T". Ceia ce ai scris tu aici, atesta calitatea ta de BESTIE cu chip uman. Nici ultimul OM si nici ultimul ANALFABET n-ar fi scris la o aniversare asemenea cuvinte. Nu-ti place de DARIE, dute si vezi-ti de treaba dar nu blama un om de ziua lui. Sa-ti fie rusine !

T. spunea...

Oahaha, cruciatule in numele Poetului, esti atat de prost incat imi dau lacrimile de ras, nu stii sa scrii doua propozitii fara sa te faci de cacat. Iti garantez ca e muult mai bine in pozitia de bestie humanoida fara suflet (adica eu) decat in cea de imbecil semi-analfabet (adica tu) .

Mesajul este pt ultimul Anonim, am tinut sa precizez pt ca mi-e greu sa cred ca ochii tai natangi de dicolo de fruntea tesita ar sesiza singuri asta, pt a-i transmite creierului probabil cat o maslina atrofiata semnalul de alarma. Oricum, sper ca glumesti sau ca nu existi, ar fi tragic.

V-am pupat.

T. spunea...

p.s. : nu cumva ai incercat sa schimbi stilul, darie? sa fii omul simplu din popor care stimeaza poetii si iubeste poezia, pe care o citeste cand vine seara transpirat de la uzina?
(adica sa te lauzi singur din nou)

GothicQueen spunea...

Ce, numa prostul poat fi fericit? De ce sa nu aiba si penibilul, aka Darie Ducan, dreptul asta?
Lasa Darie, noi sa fim sanatosi!

GothicQueen spunea...

PS Daca ti-ar fi sanatatea pe masura penibilitatii, ai trai vesnic!
Te-am pupat!

ana spunea...

La multi ani Darie.

someone spunea...

La multi ani. Lasa ca nu uit eu ca nu m-ai invitat la ziua ta! tz.tz.

BWV 1047 spunea...

Mă tot gândeam cum să ți-o spun pe limba noastră, dar o spun în engleză în speranța că vei înțelege: it must be lonely being you!
Exercițiul ăsta poate că a fost amuzant și reconfortant pentru tine, dar sincer e mai mult decât penibil să-l publici pe blog. Unele chestii ar fi mai bine să le ții pentru tine...sau probabil că tânărul poet s-a umflat atât de tare în pene la 21 de ani încât a început să fâsâie prin punctele sensibile.