luni, 11 mai 2009

Cât de jalnică e stânga de azi

Geoană, Mitrea, Vitrea, Citrea. Toate aceste puţinătăţi se învârtesc pe tărâmul bacteriologic de catifea al politicii. Un darwinolog cum laude pe nume Vanghelie a dat afară din partid un artist ratat dar cu charismă, Mădălin Voicu, şi mârâie împotriva Ecaterinei Andronescu, trecând cu vederea toate clasele posibile ce îi despart. Dar, de fapt, toţi sunt în spatele paharului de şampanie, toţi ciocnesc anesteziaţi de sunetul paharelor atingându-se.

Şi anestezia le face uitate certurile, hibele. Frumoasă mai e stânga politică văzută din spatele paharului de şampanie, aproape ca fotografia amantei privită cu ochelarii nevestei. De fapt toţi sunt în spatele paharelor de şampanie. Barba lui Marx creşte invers şi începe să îl mănânce. Dar şampania nu se dezminte. Nu contează cu cine o beau aceşti inşi, ci doar că sunt anesteziaţi de ciocnitul clinchetitor al paharelor.

Într-un roman al lui Matei Vişniec e un personaj secundar, bizar, care la orice petrecere , deşi e singur, are mereu două pahare de şampanie în mână, să pară că mereu îl aşteaptă cineva pentru a bea cu el. Ei bine, ăştia, adunăturile acestea de jumări cu contur nu au câte două pahare, ci au alte mâini în mâini care au la rândul lor pahare. Le-au smuls şi altora paharele cu tot cu mâini. Dar setea, nu! Dar anestezia, nu!

Când li s-a putea fura beţivilor setea va redeveni virgină politica românească. Setea de putere. Că, până atunci, şampania şi sunetul paharului ei sunt o iluzie de animal, o politică de stânga mimată abject de un partid pentru cei mulţi capabil doar de bere şi mici, dar care şi în dormitorul realităţii tot de ceva mic nu poate continua...

Darie Ducan

Niciun comentariu: