duminică, 19 aprilie 2009

Unei rusoaice nebune

Pravoslavnico,
creştino umblând din cabaret în cabaret
cu rujul până dincolo de gură
ca şi cum aştepţi cazacii
să-şi lege armăsarii de continuarea lui
când e să vină să te vadă.

Pravoslavnico,
chiriaşă în măruntaie de animal
şi în rumori de om ce poartă-n sine
zăpezi de Caucaz ca spumele unui nebun,
ca spumele iubitului în spume.

Pravoslavnico,
tu, cea căţărată la Leningrad
pe sperma calului lui Petru, în statuie,
ca pe scara lui Iacob,
să dai de-o fugă viitoare.

Pravoslavnico,
tu, cea cu stepele sub fustă
şi mereu în suflet cu o duşcă de om,
când ştii să iubeşti ţi se-ntăresc sânii
şi cruci din ei îţi urcă spre amin.

Cazanie, zâzanie de trupuri,
Dragostea se joacă numai cu tine,
din paturi curge vină de animal,
spermă plină de cocori înecaţi din samovare,

Pravoslavnico,
Iar tu uiţi totul şi nu-nţelegi nimic,
trăieşti dansând în altă ţară,
unde circul foamei te-a luat la săpături
pe postul de suc gastric,
cu un salariu de 30 de ruble.

Pravoslavnico,
Vai,curat aur de nebunie, cuşcă de câine
făcută dintr-o cuşmă de general,
trupul tău e ca Volga, noduros de laşităţi,
sufletul tău e ca setea. Se beau reciproc
şi Ah-ului de fiecare spus
îi creşte sex opus, să se pătrundă

Spre a putea trăi numai ca sete
exact de apa ce e celălalt.

Darie Ducan

Niciun comentariu: