miercuri, 8 aprilie 2009

"Suntem români. Şi punctum!"

Evenimentele grave petrecute în aceste zile la Chişinău încă nu ştim dacă se pot trata cu bucurie pentru o victorie a libertăţii sau cu durere pentru prezentele şi posibilele victime. Încă suntem prea pe muchia cuţitului pentru a spune dacă el înjunghie sau apără.

Zvonistica imprevizibilă ce învăluie orice revoluţie ne face să ne îndoim de ea tocmai în timpul ei. Provocările la adresa României venite de la dictatorul Voronin, absolut abjecte, reintroducerea vizelor şi a ostilităţilor ca pe vremea lui Stalin, precum şi cazuri de expulzare a unor ziarişti români, trecute în acte ca "deportări" nu fac decât să îşi atragă ura internaţională fiind mai culpabilă autoritatea comunistă decât aşa-zişii ei destabilizatori. Ceea ce se vede e că violenţele sunt controlate şi organizate, încă poliţia luptă a intimidare, pe viitor nu se ştie.

Ce e mai dureros e că această revoluţie pare a fi una ciungă, pare a fi una făcută cu o jumătate de gură. Tinerii revoluţionari, cu mare curaj, au incendiat simbolurile putredului regim, au atentat cu foc la pilonii lui, dar opoziţia din Moldova a făcut pe ea de frică, lucru care se vede din declaraţiile de nesolidarizare cu tinerii şi de slugărnicie faţă de sclavul stăpânului, Moscova. Ce opoziţie e aceea care nici nu crâcneşte în faţa rinocerului roşu? Aici se cuvine să ne întrebăm dacă opoziţia a avut când şi cum să înţeleagă ce e aia opoziţie, sub masca de zi cu zi a terorii şi a pumnului în gură.

Dar putem să acuzăm o opoziţie speriată şi temătoare din Basarabia că îşi pune palma-n dos şi pleacă atunci când autorităţile noastre încremenite de europenism, ca o târfă care se jură virgină, se încâlcesc în limbaje de lemn? Mă întreb MApN de ce nu execută măcar mişcări de trupe la graniţa cu Moldova, de intimidare? Pentru că noi ne temen şi de ce e legal, tot din slugărnicia de a nu fi neeuropeni nici cu un fir de păr, în balcanismul nostru, deşi nimeni nu ne cere asta cu stricteţe. Noi parcă ne-am născut europeni şi apoi, încet-încet, am devenit români.

Se zvonise că în Basarabia autorităţile au închis televiziunile, radioul, internetul, telefonia mobilă şi fixă. Doar cu intermitenţe. Telefonia merge, televiziunile emit, chiar dacă desene animate, dar panica ce trebuia creată nu face decât să arate hotărârea şi planul unora, lăudabil, de a doborî regimul, laşitatea altora datorată faptului că nu cred că o Înviere se poate întâmpla, dar mai cu seamă pregătirea comuniştilor şi faptul că nu au nicio reţinere de a închide ţara, de a mitralia mulţimea şi de a spăla piaţa a doua zi. Deocamdată doar somează.

La Bucureşti, dar şi în alte oraşe româneşti, mii de oameni s-au strâns pe baricadele solidarizării, au cântat, au fluturat steaguri, cu lumânări în mâini dar mai ales au dat impresia că nouă, românilor chiar ne pasă, când, de fapt, per ansamblu, nu e aşa. Cei cărora le pasă sunt foarte puţini. Oricâtă speranţă am avea, să nu fim naivi. Aceasta nu e o revoluţie dorită de afară, nu e întâmplător faptul că CNN nu a transmis marţi nimic despre revoluţie în timp ce nu a contenit cu anterioarele revoluţii sau puciuri ale ţărilor din fostul lagăr socialist. Nu ne mirăm că americanii( CNN= SUA)sunt corul mare al democraţiei doar când lor le convine şi adoptă faţă de această lume o relaţie pur sexuală, doar când au ei nevoie, nu bilaterală. Dar ne mirăm de afirmaţiile lui Serghei Lavrov, ministrul de externe al Rusiei, care au condamnat steagurile româneşti şi sloganurile patriotice. Ne iertaţi, tov. Lavrov, că avem acelaşi steag şi aceeaşi istorie. Unii ar spune că şi aceeaşi limbă, dar după cum vedeţi mint în neruşinarea lor! Mint ordinar!

De ce mă tem eu cel mai mult? Nu de faptul că în cazul represiunii armate în forţă a mercenarilor bolşevicului Voronin ar muri zece sau douăzeci de oameni, ci că, văzând acestea, celelalte zeci de mii nu vor avea puterea să continue şi se va termina totul pe jumătate, ca o Înviere până la brâu. Ori, în cazurile acestea trebuie jucat totul pe o singură carte, acum ori niciodată. Nu suntem în mitologiile ororii să avem trupuri de democraţi cu epoleţi sovietici şi capete întoarse spre răsărit!

Darie Ducan

Niciun comentariu: