joi, 9 aprilie 2009

Fals tratat de vânătoare

Toată revoluţia de la Chişinău, văzută prin ochii camerei de filmat, poate şi din puţinele imagini care ne sunt furnizate, pare a nu fi o revoluţie în sensul natural, descurajator lucru. Nu pare o vânătoare, nici măcar una inegală, ci pare un fals tratat de vânătoare. O fi un gest de intimidare a părea în loc de a fi? Anume a părea şi anume nu a fi?

Imaginile care arată că mulţi tineri au părăsit Piaţa Marii Adunări Naţionale şi că ce se întâmplă acum e cam fără cheag nu sunt de fapt nişte fum aruncat pentru a contracara totul? Nu îmi imaginez că Voronin ar fi în stare să scrie un tratat de vânătoare, nici măcar unul fals, ci doar să tragă, de aici şi aproape certitudinea venirii tratatului de altundeva, a scenariului.

Evident, e de bun simţ ca România să fie vinovată! E de bun simţ ca vânatul să rămână vânat iar vânătorul vânător chiar dacă glonţul variază între benign şi malign. Manipularea prin imagini puţine şi cu mişcări necompacte e mai eficientă decât aceea a declaraţiilor. Ar trebui să citez un scriitor revoluţionar, deşi nu îmi place să îi rostesc numele, că uneori câteva copii ale Marseiezei pot face ce fac câteva batalioane.

Informaţia trimisă ca bumerang face parte din psihologia criminalului, ea, prin fals dezinformează şi taie din avânt. Uneori un fals tratat de vânătoare se poate dovedi mai util tăierii crăcii de sub picioare decât vânătorii însăşi. Ca, de pildă, acum...

Darie Ducan

Niciun comentariu: