joi, 2 aprilie 2009

Bani de groapă

- A fost un om bătrân, de ce nu i-aţi cumpărat groapă din timp? Aşa se face, doar la un moment dat cu toţii vă aşteptaţi să moară! grăi Dan către biata văduvă a omului bun, eternul întorcător de clepsidră ca şi cum ar întoarce paharul cu vin, dându-l peste cap. Femeia rămase cu rănile ascunse într-un doliu mai mult de clarobscur decât al hainelor şi răspunse: -Nu am cumpărat groapă pentru că el nu voia să audă de asta, dacă îi ziceam de mormânt, de groapă, îmi întorcea vorba cu adu-mi un pahar cu vin! şi râdea. Dan încercă să îşi imagineze un traseu al gropilor străbătut de om, de la vaginul mamei la groapa de veci, via ulcerul său şi gastric şi social pe care a trebuit să-l trateze deşi ajunsese sub nivelul mării. El nu îşi putu închipui că un ulcer stomacal putea săpa chiar atât de jos în om încât, ieşind din el, să-i sape până şi mormântul...Ieşi afară cu văduva după el şi îi vorbi în şoaptă: -Totuşi, o groapă se cerea, poate că ar trebui să nu ne lase de mici să părăsim maternitatea până părinţii nu aduc acte care să dovedească faptul că ne-au luat şi groapă, adică şi roată de rezervă... Dan privi camera dinamizată, în mintea lui, de furnicile ce vor şi ronţăi din carnea bărbatului, îngălbenită ca alama banilor după vreo două luni de la punerea în circulaţie. Dan insistă rupt, într-o lume a lui care totuşi mai avea cârlige cu aceasta(nu se ştie cine pescuise pe cine!),şi respiră cadenţat ca toaca:- De ce nu aţi insistat? Sau, fără să ştie el, să-i luaţi groapă? Asta ţine de igienă, de intimitate. Cum ştiţi să luaţi tot la o săptămână o dată săpun şi pastă de dinţi, aşa o dată în viaţă trebuie să ştiţi lua şi groapă. Dacă nu luaţi groapă, nu veţi fi luat nici săpun şi veţi fi murit de murdărie, de libărci, de viermi şi păduchi. Că groapa e o continuitate a săpunului, o a doua viaţă a lui, de fapt, poate, totuşi, singura...Şi săpunul a fost făcut din alţii, de alţii care se spălau cu alţii pe cap într-un pogrom al omului de om. Femeia rămase stingheră ca un monolit ucigător de sfârşeală, ca o apă încremenită pe care toţi ceilalţi o cred îngheţată. Dar nu avu bani de groapă, aşa că se împrumută cu chiu cu vai şi toată ceremonia umană a scăpării de gunoi, că se-mpute, făcu un bis a nu ştiu câta oară, cam de când se moare pe pământ. Îl îngropă cu toată sărăcia şi Dan o privi cum amână aruncarea pământului peste bătrân câteva secunde prelungite de li se vedeau dârele-n ceas. Când aruncară groparii pământ arid peste pulpele lui îngălbenite şi devenite subţiri şi noduroase ca bambusul, văduva lui stătu în faţa gropii deschise şi începu să se vaite de stomac, nu să îl jelească, o durea ulcerul. Groapa deschisă şi ulcerul comunicară ca două ferestre paralele, făcură curent. Ei bine, cu el se alimentă Dan ca să poată să observe toate-acestea.

Darie Ducan

Niciun comentariu: