miercuri, 15 aprilie 2009

Ardealul venit mai devreme acasă

Istoria, filă cu filă, ne spune că Ardealul s-a întors acasă la România la finele anului 1918 şi că "lumea" ar fi auzit că da, a ajuns, abia prin 1920, după Tratatul de la Trianon. La fel spun şi bocancii obosiţi care îşi răsfoiesc noroiul uscat ca pe o psaltire, nu ca pe o istorie, căci aceasta poate varia, însă psaltirea nu e dialectică. Istoria se face prin bătăi de clopot întregi, iar nu prin cearta conjugală a clopotarului, avută cu o seară în urmă, variaţional...

Mai că îmi vine să susţin altceva, să mă pun de-a curmezişul istoriei ca un şofer zălud care întoarce camionul pe autostradă şi îl blochează acolo că nu ştiu ce i se năzare lui. Aşa am şi eu himera mea, parcă obsesivă, parcă voit simbolică, dar splendidă sigur.

După moartea încă neelucidată complet şi pe veci, precum procesul lui Iisus, a lui Mihai Eminescu, manuscrisele acestuia, celebrul cufăr cu mii de pagini, cea mai mare avere a românilor, just numită aşa de către mulţi, au rămas la Titu Maiorescu vreme de câţiva ani.

Desigur, ca un duh protector probabil, s-au născut tot felul de speculaţii privind felul în care s-ar fi folosit Maiorescu de bogăţia lor, unele voci spunând chiar că ar fi rupt foi de jurnal care îl vizau deloc favorabil. Între criticul providenţial şi Argus, cum afirmă unii că i s-ar fi adresat poetul pe peronul Gării de Nord, încape distaţa de un popor, dar se cer şi dovezi indestructibile.

Manuscrisele lui Eminescu, aproximativ 14 000 de file, au fost dăruite(şi nu predate!) de Titu Maiorescu Academiei Române în şedinţa din 25 ianuarie 1902. Cu această formalitate, zic eu, s-a stabilizat neamul românesc, a început să-şi acomodeze sângele fiinţial. Poporul român s-a creat, în liniştea sa identitară mai fructuos uneori decât în zbuciumul şi jelania sa eterne.

De fapt atunci a fost adus Ardealul acasă, în 25 ianuarie 1902, când era evident că se stabilise criteriul: Eminescu: limba română: teritoriul ei întreg! Atunci se luase, de fapt, deviza neexplicită, dar simţită a românilor. De ce? Ce avea Eminescu cu Ardealul? Nimeni nu îi iubea la vremea sa pe ardeleni şi nimeni nu le înţelesese amarul înrobirii mai mult decât Eminescu. Ca tot ce e evident, e greu cuantificabil.

Aşadar, intrarea lui Eminescu în Academie înseamnă aducerea Ardealului acasă.


Darie Ducan

Niciun comentariu: