vineri, 13 martie 2009

Scrisoare

Să ai totul şi deodată să nu mai ai,
Să ai moartea amantă de acum încolo
Când, până acum, ca prin pâlnii
Vin din sânii ei curgea,
De acum nisip,
Nisip din ghetele sclavilor
Duşi până unde a rezistat ultimul.
Să ai totul, să fii gata să grăbeşti zăpada să-ţi facă cireşe,
Să ai totul şi deodată să nu mai ai nimic,
Umbra să ţi se-ntărească brusc ca o masă
Numai ca să vezi cât e de goală.
Pielea să ţi se facă mireasă, ca să vezi ce mire singur eşti,
Când spre nunta cu sigurătatea ta hamală
Din toate femeile pleacă dâre menstruale
De braţ cu dârele de spermă ale altora
Ca să danseze, ca să danseze la nunta ta
Ca două creioane, ca două creioane pe hârtie
Când unul trage linie şi celălalt tace, c-o ştie.
Să ai totul şi să fii fericit că se poate
Şi deodată să nu mai ai nimic,
Să simţi ca o gaură-n pantof gaura din buric,
Să nu mai ai dragoste, ci mlaştini ordonate
Cu repezeala cu care se iubeşte când ştii
Că soarele-i pe cer şi voi sunteţi o lupă
De încălzit apa echilibrelor mii.
Să ai totul, totul şi de acum numai moartea amantă,
Să cuvânţi dintre pulpele ei reci
Cântece scrise pe peşteri săpate în lipsa miresei, în lipsa miresei
Ca-n rocă, în lipsa ei, să dai de ea
Şi toate dârele roşii spre nunta ta
Să pară din start că îşi cară cezarii,
Să pară bobine de păr arămiu,
Să pară altceva, răniri de oameni,
Să pară orice, numai nu ce sunt,
Toate acele cheaguri de carne vin să danseze, să mănânce pe rând,
Să taie tortul cu linguriţa, da, să-l taie
Când moartea amânată l-a cam îndulcit,
Să ai totul ca un cal sub tine, să fugi cu el prin dumnezeu
Şi deodată să pierzi totul, semn că s-a păscut pe sine calul
Sau pe tine ce-ntre timp, iarbă ai ajuns.
Să ai totul şi deodată să se rupă totul
Ca o apă, ca o maioneză de la nunta ta,
Din sarea salivei ultimului sărut faci rochie
Pentru singurătatea, mireasa ta.
Aşa numai se poate merge departe,
Până unde rezistă ultimul sclav
Şi nisip, nisip duce în ghete,
Să ai totul şi deodată să nu mai ai,
Nu ştiu dacă Iov are un colibri în fiecare bubă
Şi asta îl face să zboare, să simtă ceva.
Ma fac căldura iubirii cu mine şi usc toate dârele de până la nuntă
Şi descalţ toţi sclavii, să o găsesc pe ea.

13 martie 2009
Darie Ducan

Un comentariu:

ionurock spunea...

scrisoarea asta e halucinanta, cu greu ma dezlipesc de ea! Mi-ar placea sa o pot pune pe muzica. E cam greu dar fac o incercare.