vineri, 13 martie 2009

Poem efectiv

Orice om când se face nevăzut,
Când se duce după apă sau când piere
E un lapsus avut de alt om

Se ninge de jos în sus cât să ţină de gard,
Ce lapsusuri laşi, parcă-njunghii o toacă
Direct cu ulcerul frământării în duh

Cand sunt de negăsit devin un lapsus,
Mai negăsită decât mine mintea ce ma are
În minereu la deal sau mai la vale

Dar unde merge oare orice om?
Unde se duce? De la cine din minte?
Omul cui îi sunt lapsus este si el

Fiul amneziei măselei de minte...

12 martie 2009,
Darie Ducan

2 comentarii:

andreea m. spunea...

Darie e mortal poemul. Super!

Anonim spunea...

ma pis pe poeziile tale.