duminică, 29 martie 2009

Jurnal telegrafic

Bucureştiul a început să se bălăcească în căldură ca în propriul sos, cu care s-a acomodat de câteva zile. Pomii s-au deschis la nasturi şi, pe sub coaja plesnită se ating languros cu fibrele. Ce or fi făcând cu rădăcinile mi-e greu să îmi imaginez.

În oraş simţim o răcoare frumoasă de la şalul fetelor pe care le strângem în braţe, de la degetele lor subţiri şi nemuncite, date cu tot felul de oje ca să ne placă nouă. Florile curg ca şampania, parcurile încă se află în terapia intensivă a paşilor şi a hormonilor care nu ne mai dau pace.

Pe o vreme ca asta se fuge până la mare, se iese în parc sau în alte locuri care în doi înseamnă ceva. E o vreme în care e de dorit ca o discuţie să înceapă: - La mine sau la tine? şi să se termine apoi prin..."la noi!" De la purici până la câini, de la viermi la oameni, de la cuie la şuruburi, cu toţii ne iubim împinşi, unii în alţii sau în gropile noastre de veci...

2 comentarii:

Anonim spunea...

Expresiv, cu un ascuţit simţ al observaţiei este această destăinuire.Ai avut pe suflet moartea acestui om bun de care te-ai apropiat. Fiind foarte tânăr ai cunoscut moartea într-o primă ipostază. Te-a marcat şi se vede. Greşesc? Se simte afectarea şi bunul tău simţ.

Anonim spunea...

Cred că textul meu trebuia scris la materialul ce urmează. Am greşit. Îmi cer scuze, Darie. Te rog consideră-l pus unde trebuie.