luni, 23 martie 2009

Ziarele ne-au făcut un copil!

În ultimii ani intelectualilor de pe la noi le-a cam plăcut să pozeze în portari ai pesimismului general, să înghită amar în sec privind o Românie manelizată şi precum o şatră stabilă, pironită ca Hristos pe cruce, dar să nu găsească soluţii, să fie cronicari docili, dar să nu mişte un fir de păr pentru a schimba ceva cedând fără o minimă luptă de idei. Degeaba ne plângem că peste tot miroase a bastard, că nu se mai face cultură, că se strică ce a fost bun, că lumea nu citeşte, pentru că nu e adevărat. Stereotipul "azi nu se mai citeşte ca pe vremuri" e sinonim cu nostalgicul "tinerii din ziua de azi...păi noi pe vremea noastră!" Aceste locuri comune deja îmi miros a laşitate. Într-o Românie pervertită(sună ca o boală!) prin tabloide, într-o uşurătate de bal mascat perpetuu se citeşte, cărţile se vând, există câteva sute de edituri care nu mor de foame, nu dau faliment şi sunt convins că nu prin publicarea de calendare trăiesc, ci prin cărţi, bune, proaste.

Altceva mă face pe mine să văd, acum, pe timp de recesiune economică, cum se întoarce roata(sa admitem că a tiparniţei!) şi că ziarele de mare tiraj trebuie să se asigure, dacă se poate prin abonamente, că nu le scad vânzările. Ar zice referindu-se la cititori: -să le facem un copil, să îi avem la mână! Să ne asigurăm o legătură cu ei, să îi facem stabili, să îi câştigăm, să ne fie fideli la chioşc şi la pagină. Cum se poate obţine aceasta decât prin demararea unor colecţii, evident frumoase şi bine făcute, de discuri, filme, dar, în principal de cărţi. Întâi Cotidianul, apoi Adevărul, acum şi Jurnalul Naţional au demarat publicarea de rafturi întregi de literatură fie de buzunar, romane uşurele, de consum(Cotidianul), fie mari capodopere universale(Adevărul)sau româneşti(Jurnalul Naţional)întrecându-se prin a le cere cititorilor fidelitatea. Acum ziarele se bazează pe literatură ca să reziste? Nu spun că ar chiar da faliment fără aceste colecţii, dar ar fi aproape. Ne-au făcut un copil şi acum săptămânal le plătim pensie alimentară şi îngreunăm poştaşii făcându-i ca pe nişte Badea Cârţani să care ditamai tomurile clasice după ei.

Această speculă, acest marketing e evident unul favorabil, culturalizează, face bine, ridică nivelul, ridică ştacheta pentru că pe lângă un mic profit, când mai toţi se decopertează pe la televizor răcnindu-şi sânii răguşiţi, alţii între coperţi pun mari cărţi ale literaturii universale şi le publică în zeci de mii de exemplare. E ciudat acest fenomen şi sociologii văd că nu prea se înghesuie să-l constate, că se cumpără carte prin diverse colecţii în tiraje foarte mari şi chiar de lux în timp ce librăriile se închid. Trece cartea la ziare sau ziarul se ridică la raft? Librăria se mută în chioşcul de ziare, asta ar însemna fie că cele două genuri se comasează, fie că realitatea din presă e o ficţiune. Nemetaforizând, dar ca om care crede cu toată fibra lui în literatură mă bucur când văd oameni citind Dostoievski pe stradă, în staţii, în metrou.

Într-o zi pe o bancă în parc m-am aşezat între doi oameni care arătau ca şi când n-ar fi citit o carte de ceva vreme. După câteva minute unul scoate din rucsac Doamna Bovary, apoi celălalt Cel mai iubit dintre pământeni(romane pe care le prefer!). Şi dacă nu le-aş fi preferat aş fi rămas uimit. Am început să mă simt stingher, eu nu aveam la mine nicio carte. M-a bucurat această palmă simbolică mai mult decât un orgoliu momentan înfrânt: se citeşte! Dimineaţa în metrouri se aude răsfoitul paginilor, în rarele ocazii când nu e aglomeraţie, precum nişte mori de vânt, totul devine, dacă faci un efort, o sală de lectură. Dacă se va continua aşa, la vară în Bucureştiul torid cu care ne-am obişnuit aerul condiţionat va fi un aer răsfoit, dar mai cu seamă un permanent aer civilizat pe care îl vedeam în urmă cu ani la Paris şi care nu credeam că se va regăsi şi la noi cândva. Asta e presa, e şi "fata de la pagina 5", dar e şi cartea de miercuri, de joi.

Mă bucur că ziarele ne-au făcut un copil, ca să ne lege de ele. Se iartă puţina perversiune pentru un scop nobil. Da, mă bucur că ziarele ne-au făcut un copil. Îl vom numi cultura română!

Darie Ducan

5 comentarii:

vali covaciu spunea...

din păcate cărţile respective se cumpără pentru că sunt ieftine,
de aceleaşi cărţi expuse prin diverta la pretul de raft (cam 3 ori mai mare) nu se atinge nici dracu!

şi oricum culturalizarea prin chestia asta e îndoielnică.
un tampit cu bibliotecă e doar un tâmpit ce se crede intelectual.
aşa că înainte să ne transforme într-o ţară de umanoizi deştepţi şi culţi, ne transformăm într-o ţară de tâmpiţi care se cred deştepţi

andreea m. spunea...

@DArie,
ironia din final ii da articolului un sens de misto, desi incepe solemn, tu de fapt ironizezi cand pari sa lauzi. Esti foarte abil, de fapt nu e o noutate.Te pup.

Anonim spunea...

mai, eu iau colectia asta de la Jurnalul si mi se pare foarte buna. Am cateva exemplare si de la AdEVARUL, dar cu aia nu am putut tine pasul. Sunt frumoase.

andreea m. spunea...

@Anonim,
Asta cu sunt frumoase parca e expresie de politist!!! Toate bune!

Darie Ducan spunea...

Vali,

Ai ceva dreptate, dar sa stii ca datorita acestor initiative unii oameni citesc mari opere pe care, altfel, nu le-ar fi citit, ceea ce nu e putin lucru.

Andreea,

E o vechitate,nu?

Anonim,

Bravo tie. Bafta!