marți, 17 februarie 2009

Ocazie

Atât de tare ninge afară-n astă noapte
că merg de se lasă ninşi
bătrânii ce n-au bani de îngropare.

Se-ncolonează ca şi când ar merge
după pâine, după lapte,
de parcă cineva ar veni după ei ca după sare.

Hai, femeie, să ne lăsăm ninşi,
că tot nu avem bani de două gropi,
la o adică ele s-ar face inele,

La o adică haide să fim prinşi
sub ninsoare şi noi, ca bătrânii,
Puţină sare-n plus pe val îl spele.

Atât de tare ninge în noaptea asta afară
că ies în faţa casei şi se lasă ninşi
bătrânii ce n-au bani de îngropare,

Pe ei să cadă pământ alb, albit,
Iaca, ne-am dus, copile, după lapte,
Iaca-a venit să ne cheme drept sare...

Darie Ducan

3 comentarii:

andreea m. spunea...

Darie, poezia asta e cam atipica dar sa stii ca imi place mult. Te consider un mare poet. Esti.

veronica spunea...

Da e buna. Ninsorile din ultimul timp te-au inspirat, nu-i asa? Am auzit ca ai fost in Ardeal de curand. Deci stii ca a nins.

E foarte frumoasa si cel mai potrivit cuvant ar fi serafica.

Anonim spunea...

hi...ninsoare...banii de ingropare....oricum este o poezie trista, scrie una numai despre iarna:))(veronica)