marți, 17 februarie 2009

Luceafărul în Cartea recordurilor

Venită dintr-o ţară care în ultimul timp s-a îndeletnicit cu un pacifism imperativ, această sărbătoare a dragostei, Valentine s Day, golită de sens prin pervertirea sentimentului, există şi la noi ca un apostol murdar al marketingului, ca de fiecare dată când de la un lucru frumos se cade în consumismul penibil al pieţei. Ziua îndrăgostiţilor, o zi, în rând cu ziua morţilor şi cu ziua recoltei, nimic mai mult. Pe tarabe, buboiul dragostei a explodat puroi selenar constând în trandafiri de plastic ieftin chinezesc, inimioare din pluş koreene, făcute pe vapor, deci pe Arcă, iată toată metafizica bâlciului! etc. Bomboane cu piper, praline cu ţelină, vin roşu demisec sau mai mult demisex. Toţi aceşti zurgălăi penibili îi vedem an de an într-o frenezie obligatorie şi aşteptată de mulţi, impusă prin îndobitocire, prin folosirea unui şantaj sentimental, dragostea, de fapt prin prostituarea colectivă a unui sentiment.

O ,să o numesc aşa, instituţie media de etichetări şi de înregistrare a recordurilor de tot tipul, World Records Academy, a găsit de cuviinţă ca între cel mai lung cârnaţ, cel mai viermănos măr şi cele mai lungi ismene din lume, tocmai în această zi, să aşeze "Luceafărul" lui Mihai Eminescu drept " cel mai lung poem de dragoste din lume". Mă întreb problematizând dacă ar trebui să mă simt intrigat, lehămisit sau tâmp-bucuros?! Punându-mi această întrebare îmi vin în minte spusele lui Nichita Stănescu dintr-un vechi interviu televizat, conform cărora parcă nu ne vine să zicem "gloriosul Dante", "gloriosul Platon" sau "gloriosul Eminescu" deşi e o glorie firească faptul că ei au rezistat în timp ca să ajungă la noi, dar da, am putea spune de pildă "gloriosul Elytis", pentru că, spunea tot el, gloria e stridentă când e nefirească, când e ceva în plus. Aş putea, am putea noi afirma acum "gloriosul Eminescu"? Evident este faptul că acest lucru îmi induce o stare de lehamite şi de nefiresc pentru că îi lipsesc bunul simţ şi solemnitatea contextului, în timp ce alţii se bucură ca nişte tâmpiţi în ideea că Eminescu va face astfel "carieră internaţională"! Să te iei cu mâinile de cap, nu alta!

Mai tâmpiţică, nici măcar tâmpită, diminutivul meu o absolvă de orice vină, oarecum, e descrierea poemului, nu analitică, ci ieftină, tabloidă, ca o combinaţie între poveştile filmelor "Pe aripile vantului" (dramă romantică), "Star Trek" (poveste SF) si "Love Story" (poem romantic cu sfarsit dramatic, precum filmul celebru)...Desigur că Eminescu a văzut filmele! sau oricum, pentru că evident nu asta au vrut să sugereze, ci să inlesnească înţelegerea cititorului fără cultură, avid de senzaţional. Dar interpretarea e halucinantă pentru noi toţi, iar aici evident că nu e originalitate interpretativă, ci e prostie crasă. Dragostea siropoasă pe care au schiţat-o ei, sunt convins că fară a-l ataca pe Eminescu direct, nu putea fi completă fără un tei al lui Eminescu sub care să se spună ca îşi găsea poetul inspiraţia!

Mirarea îmi e amortizată de faptul că nişte zăpăciţi au propus acum câţiva ani să facem din Eminescu marcă de frigidere "nemuritor şi rece", cafea ness "Eminesscu" sau, mizerabil, prezervative cu numele său, pentru discreditare. Această ajungere a poemului în Cartea recordurilor e doar o iniţiativă ieftină de marketing, dar cred că e mult să spunem că Eminescu ar avea de suferit imagistic în viitorul apropiat din cauza ei. Între cea mai lungă plăcintă cu mere şi femeia cu barba crescută în ceafă ce vor fi punând? Oul lui Brâncuşi,pentru perfecţiunea atinsă? E greu cuantificabilă, deşi evidentă, că ar fi în stare! Valentine s Day, siropoasa şi fără fond sărbătoare dă astfel de prilejuri de tabloidizare a tuturor esenţelor. De la Jesus Christ superstar la Eminescu în Cartea recordurilor iubirea nu e decât rating, omul nu e decât un accesoriu al lavalierei.

Darie Ducan

2 comentarii:

poison girl spunea...

e stupid sa adoptam o sarbatoare americaneasca si rentabilizata cand deja avem, de multa vreme incoace, dacicul si frumosul dragobete, pe care ar trebui sa il serbam fara atatea ifose occidentale si fara ipocrizia care sufoca societatea romaneasca avida de superficialitate si senzational bombastic. bagatelizarea valorilor autentice e doar o alta fata a superficialitatii extreme. ma bucur ca cineva a sesizat, in sfarsit, situatia penibila in care ne complacem. felicitari pentru forta de expresie si pentru curajul de a fi altfel!

andreea m. spunea...

Da, e absurd, e tabloid vorba ta...