duminică, 8 februarie 2009

Eterna ţiganiadă

Ştire: nişte ţigani au omorât un handbalist român într-un bar din Ungaria, că aşa voiau ei să-l înjunghie cu un cuţit în inimă. Dincolo de tragismul şi de pierderea unui sportiv reprezentativ al României, o singură şi amplă întrebare mă macină.

Putem să fim aşa gâşte încât să ne temperăm măcar excesele verbale dacă nu indignarea şi să-i iubim pe aceşti ţigani, ca pe fraţii noştri? Putem să nu fim rasişti, să judecăm teoretic, precum proştii netrecuţi prin viaţă, la care totul e idilic, şi să credem că aceşti oameni se vor schimba şi se vor civiliza? Niciodată. Puţini merită respect, mulţi alţii milă, dar aceşti mizerabili criminali, nu. Şi ca ei, foarte mulţi, nu!

Nu îmi pasă dacă voi fi considerat rasist sau nu, ştiu că nu sunt şi îmi ajunge, dar m-am săturat să le arăt acestor oameni respectul meu categorial. Nu îl merită. Proşti sunt cei care judecă pe categorii şi nu particular. Ei bine, sunt un prost, dar m-am săturat de ţigani, de necivilizaţia lor păguboasă, atât imagistic, cât şi vital.

Pur şi simplu, m-am săturat! Şi nu de rromi, de ţigani, că aşa le spune, fie etnic, fie social.

D.D.

2 comentarii:

poison girl spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
poison girl spunea...

ai dreptate in mare masura, insa e un subiect atat de sensibil, incat multi se tem de el din considerente europene. iti admir curajul!