miercuri, 25 februarie 2009

50 de poeme într-un vers

Părinţilor mei


Trecea o femeie croşetată de ochii bărbatului ce o privea.
*
Brancardieri pe muguri. Spune-mi, te mai naşti?
*
Un peşte se zbătea sub tălpile lui Noe şi îi creşteau picioare spre-a-i merge drumul îndărăt.
*
Ne e atât de dor că sinuciderea se-ntoarce!
*
Ne intuim până când dăm de alţii.
*
Ia ştreangul unui spânzurat în ploaie şi spală-te cu el pe spate, cu săpun!
*
Văduvele marilor artişti sunt uşi ce scârţâirea şi-au mutat-o în greierii Câmpiei Elizee.
*
În univers miros de măr pluteşte şi Noe se rezumă la omizi.
*
Se joacă şah cu ochii noştri scoşi şi ne mirăm că se rostogolesc spre negru.
*
Unde se leaga iarba de jos cu iarba de sus, acolo apare omul, nod!
*
Adevărata caligrafie e târârea picioarelor unui rănit!
*
Scaun electric stingându-se sub condamnat de apa genunchilor celor patru picioare.
*
Scaun stingând rugul unde-i pus, plângând reumatismul picioarelor sale.
*
Nimeni n-a dat pomană pentru evaporarea apei!
*
Nimeni n-a dat pomană pentru evaporarea apei în faţa căreia am încremenit privindu-ne!
*
Ce vierme să fii să rozi efebul atunci când lumina cade în vid?
*
Sunt oameni care de atâta veghe fac gălăgie doar când macină cafea.
*
Când se făcuse scorbură-n răbdare, noi, ca din mamă din dânsa am ieşit.
*
Seninul e crâncen în felul lui.
*
Mă doare mâna cu care-a murit calul...
*
Ne îngrădim cu păsări în cădere. Şi ce vecin ne este Dumnezeu!
*
Pe sub etcetera stăm viermi ca pe sub piatră.
*
E ora când macii nu mai miros a mâini...
*
Un clopot se chinuie să bată în miere ca noi să ne-ngropăm mai fericiţi.
*
Priveşte-ţi faţa, spală-te pe ochi şi lasă-ţi privirea să-ţi fugă pe ape. De va veni ecou, e bine.
*
Să fugi cu facla mereu din casă-n casă şi să constaţi că arde carnea ta.
*
Ce vers eşti, Doamne, fără de poem, te tac, că mă înalţ, atât de tare.
*
Stai mai verset ca ochiu-n pleoapă, de-o putrezire nu te descălţa...
*
Tăciunele te naşte ca o mamă, se face zi de la laptele lui
*
Numai desculţă miroşi a linie dreaptă, în umerii tăi se împlântă albatroşi.
*
Uneori parcă aş închiria maree să am în sarea cui ca pâine mă mânca.
*
Dă cu mixerul prin vid şi-ţi faci rochie de mireasă cu trena ca un coccis nenţeles.
*
Femeie, căzută sub lupa dezordinii, te încălzeşti la narcisul ce eşti.
*
Se-nvârte casa-n jurul stelei tale ca vinu-n pâlnie de duh urcând.
*
Călugăreni în sânul unei mame. Ce mlaştină cu alb de ochi patern!
*
De umbră-ţi coşi bucăţi de viaţă dură cum soldaţii nasturii pe front...
*
Ca apa minerală-n răsuflare putrezim de sete şi bem în urma dârelor de duh.
*
Nu-i niciun Dumnezeu capabil să devină gaură-n curea!
*
Ce haină de bun-simţ să agăţăm în genele femeii lumii, moarte?
*
Încrucişări genetice cu piatra copacilor le facem contra Arcei mari...
*
Dau mâna doar cu trena ta de nuntă, ca să te pot, mamă, cunoaşte şi eu!
*
Există moarte numai pe-apucate, vai, ce continuu bufet suedez!
*
Calul din Troia a plâns cu soldaţi. Istoria tăia pe-acolo ceapă!
*
Trupuri însiropate cu solstiţii în echinoxul menstrelor de brazi!
*
Ies sânii tăi ca pâinile din vatră şi sunt destule să-mi acopere-un mormânt!
*
De cât ne-am ospătat unul din altul, caria-n dinţi ne-o fi ajuns la nimb...
*
Suntem aşa de seci încât, pentru-un sărut ultim, recuperăm salivă de pe timbre...
*
Marea fuge de sub peşti sub paşii tăi, pe mal, să eşueze. Nu-nţeleg cine piere.
*
Măduva mi-o duci cu lesă prin vecie, o simt cravată şi mai apoi fular...



Darie Ducan

9 comentarii:

tolstoievski spunea...

Toate astea sînt de umplutură. Prin facultate făceam cu un prieten fraze din astea, dar la bere. Să ne amuzăm unii pe alţii. N-aveam pretenţia că e literatură. Îmi amintesc una: "Îmi simt inima atît de albastră, încît bate invers!"

Anonim spunea...

Tolstoievski, sunt unii care la fel spun că "Oda bucurie" e o arie măgărească. "Ce nu înţeleg persiflează, ce nu pot ajunge urăsc!" O zi bună" De fapt semănăm într-un minuscul punct. Şi mie îmi place berea!

tolstoievski spunea...

anonime, nici măcar la bere nu cred că semănăm. la ce gusturi literare ai, nu m-ar mira să bei Stejar sau bere d-aia de-a fraţilor Micula.

Înţeleg că ai făcut, cumva, o paralelă între micul poet şi Beethoven. Eu zic să renunţi definitiv la bere, că uite, îţi dăunează!

Darie Ducan spunea...

Îmi simt inima atît de albastră, încît bate invers!"


asta e frumos.

poison girl spunea...

zeflemeaua voastra e inutila, darie e mai presus de toate mizeriile pe care i le aruncati voi.
felicitari, darie, pentru micro-poeme, sunt foarte reusite!

Dan Tanasa spunea...

Superb!...:)

andreea m. spunea...

Sunt foarte bune. Te stiam poetul poemelor lungi si dense. Vad uimita ca te poti restrange si la un vers iar acesta sa fie colosal. Bravo.

loredana spunea...

Unde gasesc darie cartea ta de teatru in Bucuresti?

Darie Ducan spunea...

Loredana,

La libraria muzeului literaturii.