vineri, 30 ianuarie 2009

Un pamflet de TUDOR ARGHEZI

Maestru Livescu...

Maestrul Livescu se tot învârtea, într-una din dimineţi, prin oborul de vite.
Mă apropiai de maestru şi-l întrebai:
- Ce faci, maestre, ai vreo catedră pe aici?
- Nu, monşer, răspunse maestrul, p-asta n-am pus mâna încă, dar tot pentru catedre am venit.
- Cum asta? întreb pe maestru.
- Închipuieşte-ţi, dragul meu, reia maestrul, tot ce câştig, dau pe birji. Şi-atunci m-am gândit să-mi cumpăr o brişcă şi un cal. Fac niţică economie. Căci nu e puţin lucru; judecă şi dumneata: să plec de la mine din Dobroteasa tocmai în Dealul Spirei la Şcoala Militară, de acolo să fug la Conservator, apoi la Şcoala de Artilerie şi Geniu, apoi la Seminarul Nifon, apoi la Compania de Vardişti, apoi la Universitate – cred că ai citit că m-a numit, în sfârşit, şi la Universitate – apoi la Şcoala de surdomuţi, apoi să trec pe la Teatru să iscălesc ştatul, apoi să mă duc să mă întâlnesc cu Nae Dumitrescu, apoi... în sfârşit, am de alergat, nu glumă.
- Dar, maestre dragă, îndrăznesc timid a-i propune, de ce te surmenezi în halul ăsta, de ce nu mai împarţi din catedre şi altor colegi de-ai dumitale, căci, slavă Domnului, e destulă dicţiune la Teatru Naţional! E Achil, e Petre Sturdza, e...
-Las’, după ce-oi intra la Academie. Şi pupilele începură să i se dilate. Maestrul pusese ochii pe-o iapă: N-am vreme acum de împărţit.

1915

Niciun comentariu: