sâmbătă, 17 ianuarie 2009

Niciodată nu zi

La moartea lui Grigore Vieru

Niciodată nu zi
Dumnezeu să-l ierte! unui mort
când ştii că la el n-are ce ierta!

Niciodată nu zi
Dumnezeu să-l odihnească! pe un mort
când ştii că doar rugându-se se odihnea!

Niciodată nu zi
Fie-i ţărâna uşoară! unui mort
când ştii că el greu îi era!

Ci zi atunci
Nu Dumnezeu să-l ierte! cât
Dumnezeu să fie iertat de fiinţa sa!

Darie Ducan

4 comentarii:

flowerin spunea...

da. aşa cum ai zis este. mai mult, pentru că ai zis cu vorbe parcă rupte din gura lui Nichita Stănescu. ei se află acum unul lângă altul...

Destin cu baobab spunea...

Darie, nu ţi-e ruşine să scrii o poezie atât de proastă la moartea unui poet atât de bun???

andreea m. spunea...

Poezia ta e foarte fină, Darie,din simplitatea ei simt că e scrisă pentru Vieru.

Anonim spunea...

Poezia este foarte faină şi foarte subtilă. Desigur, nu este pentru...bolovani, care nu înţeleg nimic.