sâmbătă, 17 ianuarie 2009

A murit Grigore Vieru

Nu mai mult decât o ştire, dar mai mult decât o moarte: a murit Grigore Vieru! Ce speram cu toţii să nu se întâmple s-a întâmplat. Un mare poet şi un dăruit om politic pentru cauza noastră s-a dus, dar rămâne prin faptele sale multe şi drepte. În timp ce marginalii culturii române, nişte ipochimeni guşaţi şi negricioşi ce se învârtesc în arii poetico-tehniciste şi fac poezia la şapirograf sau pentru a cuceri femei, un poet cum nu se poate mai pur, moare. Şi moare de-a binelea.

Ultima dată când l-am văzut în viaţă a fost pe scena Cenaclului Flacăra, în toamnă, într-un spectacol care anticipa sărbătoarea de 1 Decembrie, la Sala Polivalentă. M-am bucurat mult, uimit că îl văd, deoarece ştiam că suferise două infarcturi. Apoi, slăbit, la Alba Iulia, în preziua Congresului Spiritualităţii Româneşti. Era un om de care nici nu puteai să te apropii, atât era de fragil, de sfânt, de nepătat. Îmi era drag de la distanţă, e singurul poet faţă de care îmi era teamă să mă apropii prea mult fiind ca o flacără de lumânare, prea multă foială în jurul ei ar fi putut să o stingă. După părerea mea, în Basarabia, ar trebui să fie canonizat pentru sfinţenia şi pacea cu care lucra şi profeţea. Desigur că trebuie să se treacă peste convenţii, cu greu, dar dacă se vrea, se poate.

A avut două infarcturi, apoi, după accidentul de maşină(curios şi just ar fi de verificat dacă a fost accident, mai avem cazuri similare!)un al treilea infarct, fatal. Precum cu trei degete şi-a făcut cruce cu cele trei infarcturi după rugăciunea ce el însuşi a fost, şi sufletul i s-a ridicat la cer. Nu ne mai rămâne decât să-i citim poezia şi să decretăm doliu naţional. Să sperăm că dacă a murit Vieru, mai sunt, totuşi, rugăciuni dârze dincolo şi dincoace de Prut, să refacem sângele curat şi conştiinţa datoriei pentru ţară.

Ce încărcătură au acum versurile lui Vieru:

" Nu am, moarte, cu tine nimic,
eu nici măcar nu te urăsc
cum te blestemă unii, vreau să zic,
la fel cum lumina pârăsc..."

Nu zic Dumnezeu să-l ierte, nu are ce ierta, ci mai degrabă Dumnezeu să fie iertat de către Vieru!

Darie Ducan

Un comentariu:

Vasile Andreica spunea...

exceptionala ultima fraza. asa am gandit si eu - sa faca bine Dumnezeu sa-l ierte, ca de nu are de-a face cu mine.