joi, 22 ianuarie 2009

Calitatea de tiriplic

Tiriplicul e acel om care mereu miroase a varză acră şi el nu ştie. E acea persoană care vine la serviciu cu sandvişul împăturit în zece şerveţele şi zece pungi sau folii de aluminiu, ca să nu se păteze. E acel om care mereu poartă şi cămaşa şi cravata cu dungi, unele pe orizontală, altele pe verticală. Alteori tiriplicul poartă, dintr-un exces de eleganţă, cămaşă gen-faţă-de-masă iremediabil încheiată până sus la cer. Peste ultimul nasture, victorios închis, atârnă un gât scobit şi rahitic, cu un măr al lui adam proeminent şi ţepos ca un mâner de ştampilă.

Tiriplicul umblă scâlciat, cu pantalonii, de obicei blugi ieftini, întorşi pentru că i-a luat prea lungi şi n-a avut mamiţica maşină de cusut, să i-i rezolve. El e foarte amabil, nu ca să fie amabil, ci ca să se gudure pe lângă om, să parvină măcar cu firimiturile de la un prânz, dar e prea slab şi pentru asta. N-a învăţat carte, nu ştie prea multe, n-a prea citit, filmele îi plac nu foarte tare, viaţa lui socială e ca o cravată subţire de piele , cum se purtau în anii 80, umblă neras crezând că asta îl face mai viril. E mereu tâmp şi sensibil, ca un norişor pe care sunt brodaţi îngeraşi azurii. Nici măcar o cafea tare nu îi poate da minima bărbăţie, cât să treacă strada în ultimul moment înainte de roşul semaforului, barem.

Fie are pistrui, fie se aude mereu înghiţind în sec, nu are viaţă sexuală fiindcă ea nu are unde să se petreacă, locuind cu părinţii, iar când are unde nu are cu cine, dar în general nu are cu ce. Viaţa lui duce lipsă de piper şi sare şi de aceea mănâncă mai mereu condimentat, crezând că şi stomacul său face parte din viaţă. E urât la înfăţişare şi spelb, nehotărât şi mic, trist,e genul de om care caută în automatele de cafea monede date rest şi neluate. Cu câteva găsite ar putea bea o cafea. Tiriplicul locuieşte la bloc, vecinii îl compătimesc când îl văd cu părinţii pe stradă. E prins ducând gunoiul, e prins udând florile şi, având slujbe mărunte, e prins în pauze fumând câte o jumătate de ţigară. Nici pe aia nu e în stare să o termine. Îşi închipuie că dacă reuşeşte să termine măcar o ţigară, o să simtă şi el primul orgasm din viaţa lui.

Toată facultatea, prin care a trecut ca zambila prin brânză, a cărat de acasa borcane cu zacuscă şi fasole, cârnaţi şi dulceţuri de zmeură zaharisită dar, de fapt, amară. Înţepenite fiind, le deschidea sub jet cald de apă la robinet, violent, ca şi cum ar suci gâtul unei păsări. Toată viaţa tiriplicului e iluzorie, viaţa lui reală e a unei rufe pe care o întinde cineva la soare să se zvânte. Tiriplicul poate fi văzut în cofetării, mai des în moluri, în sălile de teatru, mult mai des pe la ghişee, în frizerii, se tunde mereu, "păr lung-minte scurtă!", mănâncă griş cu lapte, dar nu recunoaşte, şi seara bea indubitabil lăptic, apoi îşi şterge ochelarii cu pielea de căprioară. Mănâncă şi plânge. Mănâncă. Iubeşte pur şi floral, e cam emo şi cam aiurit, dar e băiatul mamei. Stă pe întuneric şi cântă. Nu va avea niciodată copii fiindcă viitoarea lui soţie, dacă va fi să fie, nu-i va putea face singură.

E nimeni, dar are ambiţie, dacă s-a putut ajunge de la primar preşedinte, dacă s-a putut de la Cluj la Guvern, de ce n-or putea duce toate drumurile şi la tiriplicul nostru? De ce n-ar putea el scăpa de vicisitudinile virginităţii, să i se-nvârtă tescticulele ca morile lui Don Quijotte? Măcar cu Mancha, dacă nu c-o femeie!

Darie Ducan

7 comentarii:

Anonim spunea...

Autoportret intr-o oglinda convexa - frustrarea, totusi, se intrevede a fi comuna. Si ce te faci daca tiriplicul stie cum se scrie "Quijote"?

andreea m. spunea...

Quijote se poate scrie şi Quijotte şi încă în câteva feluri, depinde de ce ediţie iei.

Darie, îmi place, cred că ştiu la cine te referi, la "cel de atunci"?

Anonim spunea...

Poet? Are 1 70 inaltime. Sa fim seriosi.

andreea m. spunea...

Lasă că lui Darie i-a dat Dumnezeu centimetri în altă parte. nu-l plânge tu...

Anonim spunea...

Darie nu are nici pic de talent. Ambitia e cea care il salveaza cat de cat. Scrie versuri rasuflate si fara fior. Altfel n-ar scrie asa mult.Parerea mea.

Bianca spunea...

Cum de-l cunoşti aşa bine, totuşi? Ca să nu te oboseşti, fiindcă trebuie să-ţi păstrezi energiile pentru creaţii poetice, indică doar litera corectă:
a) fiindcă eu am antene de gigolopoet, pe care voi, profani ce sunteţi, nu le veţi cunoaşte niciodată, şi nici nu veţi observa cu ele tot ce observ eu;
b) fiindcă m-am uitat în oglindă.

Anonim spunea...

Anonimule, dacă tu împarţi poeţii de nepoeţi după înălţime este clar cu tine. Dă-ţi întâlnire cu Guţă şi vorbiţi de-ale voastre!